Merida, capitala statului Yucatan din Mexic, a fost casa mea pentru o lună și jumate, timp în care am apucat să o explorez cum se cuvine, atât orașul, cât și împrejurimile.
Merida nu este un oraș oarecare din Mexic, de aceea merită un articol separat. Și nu pentru că m-am îndrăgostit de energia acestui loc, ci pentru că este considerat cel mai sigur oraș din Mexic, dar și inclus cam în toate excursiile turistice obișnuite care se întâmplă în peninsula Yucatan. Iar autoritățile locale au prins trenul la timp, așa că au transformat Merida într-un oraș care știe să profite de pe urma turismului, oferindu-le vizitatorilor tot ce au nevoie, de la cultură la mâncare, de la tururi organizate la obiective individuale. Iar plaja nu este deloc departe. Dar să le luăm pe rând.
Mâncarea
Scena de horeca a crescut foarte mult în Merida și găsiți mâncare pe toate gusturile și buzunarele. Zonele de localnici au cantinele de cartier, restaurante fără pretenții , unde se mănâncă corect, la prețuri decente. Nu am descoperit niciuna remarcabilă, pentru care să merite deplasarea în mod special, însă dacă vă nimeriți prin cartiere, nu ezitați să le treceți pragul.
În centru, însă, varietatea este foarte mare, de la taquerii la fine dining sau spații multi-funcționale, precum galerii de artă sau comerciale și restaurante în același loc. La capitolul restaurante fancy, preferatele mele sunt Picheta și Micaela. La Gin 47 mi-a plăcut iarăși foarte mult, un bar-restauant situat pe ceea ce primăria a decis devină strada gastronomică a Meridei, Calle 47 (străzile nu au nume, ci numere). Pentru o experiență mai complexă, înconjurați de frumos, Serpentosa, Salon Gallos și Casa Tho sunt the place to be.
Dar nu ratați nici mâncarea din piețe, pentru experiența autentică. În centru sunt 3 astfel de zone ușor accesibile. Parcul Santa Ana este în buricul târgului și are o zonă de tarabe cu mâncare. Nu departe este piața Mercado de Santiago, unde doar în prima parte a zilei sunt deschise standurile de mâncare. Pentru mâncare de piață toată ziua, trebuie să vă îndreptați către piața centrală, San Benito.
Eu mi-am luat și un tur culinar, Eating with Carmen, care a fost chiar drăguț, deci dacă aveți câteva ore disponibile, puteți alege fie turul de dimineață, fie cel de după-amiază.
Obiectivele turistice din oraș
Merida este un oraș cu ceva istorie și o arhitectură colonială frumoasă. Două tipuri de tururi cu autobuze sunt disponibile din piața centrală. Dar și un tur gratuit pe jos, în fiecare dimineață tot din piața centrală. Aici este și locul cu câteva obiective de vizitat: Palacio del Gobierno (intrarea gratuită), unde picturi imense povestesc istoria locului; Casa Montejo (intrarea gratuită) a întemeietorului orașului, Muzeul de Artă Contemporană – nu cine știe ce; catedrala (cea mai veche din partea continentală a Americii Latine – cea mai veche este în insule, în Republica Dominicană).
În fiecare seară, primăria organizează diverse spectacole gratuite în zona centrală a orașului. Unele sunt de mapping pe clădiri, altele multidisciplinare, altele de muzică, dar preferatul meu este cel de sâmbăta seară, o demonstrație a jocului pok ta pok, o competiție din perioada mayașă, extrem de interesant.
Bulevardul Paseo Montejo este un fel de Champs Elysee al Meridei, flancat de clădiri spectaculoase din perioada colonială, restaurante și baruri, fiind un loc de promenadă și spectacole stradale în weekend. Aici sunt o serie de case restaurate, devenite muzeu, care arată viața pe care o duceau locuitorii lor bogați în urmă cu 100 de ani. Cea pe care am ales-o eu spre vizitare este mare, interesantă și se numește Quinta Molina.
Dacă vă prisosește timpul în Merida, atunci puteți trage o fugă și până la Muzeul Culturii Maya. Este un muzeu modern, situat în zona de nord a orașului, departe de centrul turistic. E drăguț, dar nu cine știe ce, de aia zic că merge vizitat doar dacă ai prea mult timp la dispoziție (așa cum aveam eu; plus că eu și stăteam relativ aproape).
Împrejurimile
Tot pentru cei care au ceva mai mult timp la dispoziție, vă recomand să vizitați ruinele Mayapan, despre care am scris data trecută. De data aceasta, însă, mi-am îndreptat pașii în alte direcții.
În nordul peninsulei, la doar vreo 45 minute, o oră de Merida este parcul natural cu mangrove San Crisanto. Intrarea costă aproximativ 30 lei (110 pesos) și primești un ghid-barcagiu care te poartă pe canale. În total sunt 11 km de canale printre mangrove și 42 de ochiuri de apă, cum le spun ei, un fel de piscine naturale cu apă dulce, în care poți face baie. Bonus: populațiile de flamingo pe care le vezi în laguna de pe drum.
Dacă ești pasionat de speologie și drumeții, Tekax este un orășel în zonă, nimic special, doar pitoresc (și cu a doua cea mai mare biserică din Yucatan, după catedrala din Merida), lângă care se află, însă, un alt parc natural, cu tiroliene și peșteri (Gruta Chocantes), în care, de asemenea, se intră numai cu ghid.
În Mani, un sat din zonă, destinația principală o reprezintă restaurantul El Principe Tutul-Xiu, unde localncii vin din toată regiunea pentru o masă tradițională. E o adevărată industrie, mai ales în weekend la prânz.
Tot pentru mâncare am făcut o excursie și în Tixkokob, un sat în care punctul de atracție îl reprezintă restaurantul Pueblo Pibil, prezentat în serialul Tacos Chroicles de pe Netflix ca având cel mai bun taco cochinita pibil din Yucatan. Și chiar a fost bun! Iar locul este superb.
Excursiile luate de la agențiile din Merida includ în itinerarul lor și satul Izamal, Satul Galben, după cum este supra-numit, de la multitudinea clădirilor zugrăvite în galben. Eu, însă, am ales varianta de a ajunge aici cu transportul public. Un convent care se fălește cu vizita Papei Ioan Paul Al Doilea este printre cele două obiective turistice. Celălalt îl reprezintă o piramidă prehispanică, Kinich Kak Moo, dedicată zeului omonim, zeul soarelui, una din cele mai mari din mezoamerica și a treia cea mai înaltă de pe teritoriul Mexicului. În ciuda acestei performanțe, nu prea este exploatată turistic. Intrarea este liberă, nu au informații detaliate despre ea, iar lumea se plimbă în voie prin tot situl. Și dacă tot eram acolo, am mai atins un „obiectiv”, restaurantul de lângă, și el faimos în zonă, cu mâncare chiar bună și denumit tot Kinich.
Plaja
La vreo 30 și ceva de kilometri de Merida (cam cum este Snagovul față de București) se află coasta nordică a peninsulei Yucatan, cu a sa plajă deschisă la Golful Mexicului. Marea de aici nu este la fel de spectaculoasă ca cea de la Est, Caraibe, însă, hei!, este mare, plajă și soare, iar autostrada cu 3-4 benzi pe sens te duce acolo imediat. Și autobuzele te duc.
Din orașul Progreso, care este fix în capătul autostrăzii, și care este fericitul posesor al celui mai lung dig (pier) din lume, poți porni la stânga și la dreapta, pentru a descoperi alte plaje, unele cât se poate de sălbatice. Plaja din Progreso este publică, mare, cu o faleză generoasă, cu tonete, restaurante și vânzători ambulanți. La dreapta este Chixchulub, întins pe toată coasta, cu vile superbe pe plajă și zone de plajă sălbatică. Aici se pare că a fost epicentrul căderii asteroidului care a masacrat dinozaurii, și care a lăsat un urmă o lagună frumoasă, cu tot felul de păsări și, preferatele mele, flamingo. La stânga este Chelem, un sat cu două-trei locuri de mâncat, ceva case ce aparțin expaților și ochiuri de plaja publică printre proprietățile private aflate direct pe plajă. După Chelem urmează Chuburna, a cărui plajă imensă și sălbatică se află pe o peninsulă frumoasă. Dacă nu ai mașină, poți ajunge la toate astea cu autobuzul până în Progreso și de acolo fie cu Uber, fie cu microbuzele locale, care pleacă atunci când se umplu.
