Nu o fi Tel Avivul cea mai bună destinație în perioada asta, dar sper ca până să indexeze google-ul articolul, lucrurile să se liniștească pe acolo și să redevină un loc pe măsura potențialului său culinar.
Eu am fost în mai și m-am bucurat de o experiență culinară cum, sinceră să fiu, nu mă așteptam, în ciuda faptului că mulți mi-au zis că se mănâncă bine.
Nu am filmat tot, pentru că uneori pur și simplu mă bucuram de masă.
Așadar, dacă ajungeți la Tel Aviv, neapărat trebuie să vă bucurați de peștele proaspăt din Mediterana, care vă este adus la masă cu o varietate de sălățici și sălățele geniale în general. La fel și carnea, kebabul, fie că sunt restaurante arăbești sau nu. De fapt, ce am observat este că în Israel mâncarea pune mult accent pe legume. Unul din felurile reprezentative ale zonei îl reprezintă sabich, un sandviș în pită, vegetarian, pe bază de vinete, dar poate sau nu să aibă și ou. O versiune mai puțin sănătoasă o reprezintă burika, un alt sandviș în pită, umplut pe lângă sălățici și cu un fel de gogoasă prăjită, un aluat umplut la rândul lui cu piure de cartofi și ou fiert, prăjit crocant pe loc și pus în pita respectivă. Pe ambele le găsiți în varianta de street food, piața Karmel din Tel Aviv fiind poate locul cel mai potrivit pentru asta.
Am mâncat și două feluri de mâncare pe are credeam că le știu: humus și shawarma. Doar că au fost diferite. Am încercat pentru prima oară humus cald și nu pot să spun că m-a prins. Însă prietena care m-a trimis în locul respectiv a fost încântată de această variantă. Shawarma israeliană, însă, mi-a plăcut. Pe lângă obișnuita carne și sălățici, se mai pun humus, tahini și se servește cu murături picante alături și un sos de mango picant, amba (provenit de la evreii veniți din Bengal).
O altă surpriză culinară a reprezentat-o mâncarea yemenită. Tel Avivul are un întreg cartier și o comunitate yemenită destul de mare, care a adus cu ea și mâncarea tradițională. Jachnun e ceva dubioșel, un fel de aluat de foi ținut într-un sos și întărit, o chestie care se mănâncă de obicei de sabat. Nici asta nu m-a prins, dar o altă prietenă care stă pe acolo zice că este încântată de acest fel de mâncare. Ceea ce m-a încântat pe mine, însă, este supa yemenită, pe care o găsiți în cartierul yemenit fie prin restaurante cu mai multe feluri de mâncare, fie în bodeguțe specializate doar în această supă. Este o adevărată minunăție gastronomică! Aduce pe departe cu o supă-gulaș, dar cu o cu totul altă paletă de arome.
Deserturile tipice din zonă le reprezintă kunefele și malabi, o cremă de lapte cu un jeleu de fructe deasupra și fistic și alte nuci presărate, eventual. Le găsiți prin mai toate locurile, însă Old Jaffa este una din zonele unde veți da peste cofetării specializate.
Și să nu uit de un alt fel de mâncare stradală care m-a uns pe suflet: pita labneh. Este practic o lipie unsă cu iaurt labneh și presărat cu zaatar. Ceva tare bun!
Așadar, dincolo de plaja spectaculoasă și de vibe-ul bun al orașului pe timp de pace, Tel Aviv este în primul rând o destinație culinară.
