„Pentru că mulți dintre voi m-ați întrebat…”, ca să folosesc o frază iubită de influenceri (nu că ar citi cineva blogul ăsta în afară de mama), dar ca să am și eu un link de dat când mă mai întreabă lumea, m-am gândit să adun aici câteva păreri random despre cele două luni ale mele în Mexic. Așa că fără vreo ordine anume, voi vorbi despre mâncare, despre climă, apă, siguranță și ce îmi mai vine în minte.
În călătoriile mele prin lume, care deocamdată acoperă doar un sfert din țările planetei, am dat peste locuri care mi-au plăcut, cu care am rezonat, locuri pe care doar le-am bifat, locuri unde m-aș întoarce oricând fără un motiv anume și locuri unde cred că aș putea trăi. Și mai sunt locuri de care m-am atașat emoțional pentru că mi-am petrecut mai mult de câteva zile acolo. Tenerife, unde am locuit un an în facultate, este unul din aceste locuri. Merida, unde acum mi-am petrecut șase săptămâni, este altul. Ceea ce nu pot spune despre Koh Phangan, unde am stat anul trecut tot cam așa, cu o săptămână mai puțin. Așa că da, acest paragraf este despre cum aș putea trăi cu plăcere în Merida. Este un oraș frumos, suficient de dezvoltat ca să nu mă simt în provincie, cu o climă blândă, destul de aproape de plajă, cu o scenă culinară bine dezvoltată și, cred, cu oportunități de dezvoltare a unei afaceri. Nu știu cum este din punct de vedere al autorităților, controalelor și fiscalității (nu îmi este nici greu să aflu, dacă mă hotărăsc vreodată), însă recunosc că m-am gândit cum ar fi să mă mut acolo și să îmi deschid un bistro…
Și dacă tot am ajuns la bistro, să vorbim despre mâncare. Aici Thailanda câștigă clar la puncte, dar m-aș descurca și cu mâncarea mexicană până la urmă. Pâinea nu prea există, nu mai zic de pâine de calitate. Sau patiserii. Am încercat croissante și alte patiserii cam prin tot Mexicul. Unele chiar în niște locuri destul de fancy. Îngrozitoare toate. Și îmi este imposibil să cred că nu au rețete bune. Cred că făina este diferită, untul și alte ingrediente. Pentru că altă explicație nu am.
Și prăjiturile de cofetărie arată urâțel tare. Cam ca acum vreo 30 de ani pe la noi. Și este și asta ciudat, la cât de mult adoră mexicanii dulciurile. Mănâncă cantități industriale de zahăr. Și cocktailurile sunt dulci rău și se uită cruciș la tine când le ceri unul ne-dulce. Și le sclipesc ochii de entuziasm când îi întrebi dacă spumantul este dulce, ca să le dai greu atunci când, aflând această informație, îi refuzi… Dar au botanas. Cel puțin prin zona Yucatan. În alte părți, nu sunt așa de generoși. Botanas sunt gustări din partea casei care pot varia de la un bol cu alune la o masă plină de mâncărici, total contraproductiv, dacă mă întrebi pe mine, pentru că ți le aduc imediat cum te așezi la masă și sunt atât de multe și variate, încât te saturi doar din ele, fără să îți mai vină să comanzi și felurile principale de mâncare. Iar în materie de mâncare, totul trebuie să aibă multă ceapă. Uneori este pusă direct pe tacos-uri, dar de cele mai multe ori găsiți pe masă, alături de sosuri picante, și câte un bol cu ceapă tocată, fie crudă, fie marinată. Însă, trebuie să menționez, ceapa din Mexic nu este deloc iute și nici nu îți afectează respirația ca cea de la noi. Și, să nu uităm de faptul că practic totul se pune într-o tortilla, de porumb, în general. De aici și ideea de tacos care au făcut mâncarea mexicană faimoasă. Că e o cărniță slow cooked, că e ceva pané, totul se pune într-o tortilla mai subțirică sau mai groasă (gordita), ca să nu ți se aplece.
Securitatea. Există acest mit al Mexicului care este periculos. Nu contest. Am auzit destule povești de la localnici. Însă în cele două luni petrecute acolo, nu m-am simțit niciodată în nici cel mai mic pericol. Ce este drept, însă, nu m-am abătut niciodată de la drumurile bătătorite, am fost în zone turistice și am ținut cont de minimele reguli de bun simț ale călătoriei într-o țară străină, dar pe care le aplic oriunde.
O chestie pe care am observat-o peste tot, la toate cazările pe care le-am avut, este că nu există frigidere în cameră. Ceea ce este ciudat, având în vedere că este o țară caldă. Și am stat în hoteluri de patru stele, în general, nu în hosteluri.
O altă chestie dubioasă a fost controlul datelor. Mi-am luat cartelă pre-pay cu date, iar în a doua lună, când mi-a venit și prietena în vizită și i-am făcut hot-spot, am primit mesaj de atenționare că am folosit prea multe date pe rețelele sociale și mi-au blocat accesul pe date la Instagram. De pe wifi mergea fără probleme. Așa că am sunat la ei să le cer efectiv voie să mai folosesc multele date pe care le aveam încă și pe Insta. Mi-au dat și mi-au zis să nu se mai repete… pe bune?! Păi pe banii mei și pe muzica mea nu pot face ce vreau eu cu datele mele?!
Clima din Mexic este variată. Pentru că Mexicul este foarte mare. În zona nordică și muntoasă există zăpadă iarna. În sud, chiar și Pacificul (ocean rece în general) este cald. Și în zonele centrale diferențele de temperatură între noapte și zi sunt destul de mari. Așa că dacă plecați în călătorie prin țară și nu vă rezumați doar la Cancun, împachetați și haine mai groase.
O chestie care nu mi-a plăcut în tot timpul ăsta, este apa. Ceea ce este un pic greu, având în vedere că eu și beau multă apă. Nu am găsit niciun brand de apă plată care să îmi placă. Efectiv beam pentru că trebuia, dar nu îmi și plăcea, așa cum am câteva brand-uri pe aici.
Cam atât pentru azi, sper ca anul ăsta să reușesc să îmi fac timp să scriu toate articolele despre Mexic. Și cele multe restante din călătoriile precedente.
