10 LUCRURI DESPRE IORDANIA

Acum vreo două luni mă împiedicam de niște bilete de avion foarte ieftine către Amman, capitala Iordaniei. Petra era undeva acolo, pe lista de to do în viața asta, dar nu era o prioritate. Nu cum este Marocul acum. Dar na, dacă a țâșnit newsletterul așa din inbox, am zis de ce nu?! Așa că am luat biletele și am decis că vedem noi mai târziu dacă le și onorăm sau nu.

Doar că zilele treceau și ne-am entuziasmat, dorința începea să crească și cum alte planuri de vacanță pentru vară nu îmi făcusem, a părut just să îi dau o șansă. Așa că am început să ne interesăm pe la prietenii ce fuseseră invitați acum un an într-un press trip organizat de o agenție, am început să studiem și am ajuns la concluzia că cel mai bine este să mergem pe cont propriu, antamând o agenție locală care să ne ajute cu transportul, mai ales.

Detalii organizatorice

1. Multă lume mi-a zis că Iordania este scumpă. Și așa este! Gândiți-vă în primul rând că dinarul iordanian este mai puternic decât dolarul american, euro și lira sterlină. Iar de aici, închipuiți-vă că prețurile sunt cam ca cele un euro dintr-o țară europeană puternică, doar că exprimate în dinari. Îți iei în Franța un fel de mâncare cu 12 euro, în Iordania este 12 dinari. Și tot așa.

2. Există un card turistic ce se numește Jordan Pass și care include viza și intrările la toate obiectivele, inclusiv la Petra. Nouă agenția ne-a spus că nu are rost să îl luăm, că nu avem prea multe obiective, că se ocupă ei de tot, dar ca totuși trebuie să plătim intrările acolo unde mergem. Probabil că tot pe acolo am fi ajuns, însă acum stau și mă gândesc că poate mai bine îmi luam pass-ul. Pentru Iordania îți trebuie, deci, viză, dar care se obține pe aeroport, la sosire. Viza este de fapt un bilet de intrare în țară, nimic mai mult.

3. Temperaturile în perioada asta nu sunt cu nimic diferite de cele din București, doar că este o căldură uscată și, drept urmare, nu transpiri. Iar iarna temperaturile scad adesea sub zero și au fost dăți, nu la fel de des ca la noi, însă da, a fost zăpadă și de jumate de metru în Amman.

4. La Petra, în deșert și în resortul de la marea moartă vestimentația nu este deloc chinuitoare. Adică da, poți merge și cu pantaloni scurți, dacă ești femeie (bărbații oricum au libertate totală), atâta vreme cât nu sunt unii tăiați fix sub fund. În Amman ar arăta un pic ciudat, probabil că s-ar uita după tine, dar nu te-ar pedepsi. În rest, maiouri, tricouri fără mâneci și cap descoperit sunt perfect admise.

Observații prețioase

Înainte să revin cu detaliile turistice despre cele vizitate în Iordania, vreau să vă fac o listă de impresii (evident, personale).

5. Lucrul cel mai important de remarcat este că oamenii sunt foarte prietenoși, săritori, veseli. Iar asta poate chiar să eclipseze punctul 6.

6. Este foarte multă mizerie. Dacă în India observi mizerie organică, aici este plin de cea anorganică. Dealuri întregi tapetate de pungi de plastic și pet-uri. Oamenii beau un suc și aruncă pur și simplu unde nimeresc sticla, fie că sunt pe bulevardul elegant al Amman-ului, în deșert sau pe autostradă.

7. Da, sunt arabi și te invită în magazinele lor, stau la negociere, dar nu te hăituiesc, nu sunt agasanți, nu îți suflă în ceafă în magazin, vin doar când chiar îi soliciți. Ceea ce mi-a plăcut, deci, foarte mult.

8. Se conduce prost, un pic haotic. Nu ca în India și nu ca în Cairo, din ce am auzit, dar tot trebuie să fii cu mare băgare de seamă că te poți trezi cu unul pe contrasens care vrea să scurteze el un pic. Și asta pe un drum internațional, nu pe o potecă de țară.

9.Ca în toată lumea arabă, și în Iordania familia este esențială în viața oamenilor. Totul se întâmplă în familie, familia este factorul decizional, familia îți alege partenerul de viață și pentru familie te zbați. Celula societății, ca să folosesc un clișeu, chiar așa este aici.

10. Ammanul este un oraș urât. Și, în general, lipsește de peste tot acea estetică arabă care pe mine mă fascinează. Nu sunt decorațiuni, nu este o preocupare pentru frumos, nu au o cultură a așa ceva. Dacă nu ar fi fost spectacolul naturii din deșert, ochii mei ar fi tânjit crunt după o rază estetică.