Pentru această iarnă mi-am ales ca destinație caldă, de stat mai mult, Panama. Nu am stat ca în Thailanda sau Mexic două luni, ci doar trei săptămâni, însă a fost suficient ca să îmi fac o părere despre țară. Evident că vor mai veni și articole mai detaliate despre ce poți face aici, dar până atunci, hai să vedem care sunt lucrurile de știut înainte de a pleca în Panama.
1.Viza
Pentru Panama nu îți trebuie niciun fel de viză, iar formalitățile la intrare sunt foarte lejere. Mi-a luat amprentele și m-a întrebat la ce hotel stau, dar nu mi-a cerut nici să îi arăt rezervările, nici biletul de întoarcere. După ce am trecut de pașapoarte, a trebuit să scanez un cod QR pentru a complet un formular cu câteva informații simple, care a generat la rândul lui un QR în baza căruia am putut să ies din aeroport.
2.Banii
Deși moneda națională este balboa, nu au decât monede de un balboa și fracțiuni ale acestuia, în rest funcționează cu dolari americani. Iar echivalența este de aproape 1:1.
Comparativ cu România, prețurile sunt destul de similare și în supermarketuri și la restaurante și la hoteluri. Eu nu am extras bani de la bancomat, dar îmi spunea un amic neamț că a încercat la mai multe bănci și la toate era același comision, destul de mare, parca 7 dolari și dacă scoteai 100 și dacă scoteai 500. Dar se poate plăti cu cardul în multe locuri, ca la noi, de fapt.
O chestie importantă de care trebuie să țineți cont este că la restaurante, în multe magazine, etc, prețurile sunt afișate fără taxele de 7%, cu care te trezești apoi pe bon. În magazinele mici, de genul celor de suveniruri, dacă plătești numerar, scapi de taxe și contribui la bunăstarea evaziunii lor.
3.Internetul
Internetul merge bine, și cel de wifi din locații, dar și cel de cartelă. Pentru turiști au cartele de 3-6 zile. O cartelă de 6 zile cu internet și apeluri nelimitate costă 6 dolari. Plus taxe.
Și încă ceva: au prize americane (parcă), deci luați-vă cu voi adaptoare pentru orice trebuie băgat în priză.
4.Securitatea
Când îmi făceam documentarea despre Panama, am citit că Panama City este cel mai sigur oraș din America Centrală. Și adevărul este că nu m-am simțit în niciun moment în nesiguranță, fie zi sau noapte. Am mers noaptea singură pe stradă, am mers ziua prin cartiere sărace, am tot mers cu mijloacele de transport în comun și niciodată nu m-am simțit în pericol.
5.Transportul
În Panama City este ușor să te deplasezi, fie că mergi pe jos, cu transportul în comun sau cu taxiul/ uberul. Taxiuri nu am luat de pe stradă, în ciuda faptului că se țin scai de tine, te claxonează, opresc prin stațiile de autobuz în cazul în care vreun plictisit de așteptat se îndură să le dea un dolar, doi, până la destinație. Eu am mers, în schimb, cu autobuzele, metroul și uberul, care este ieftin.

6.Plajele
Șocul maxim pentru mine a fost lipsa plajelor din oraș. Pentru un oraș cu atâta ieșire la mare, nu îmi venea să cred că nu au plajă. Doar că din cauza canalului, nivelul mării a crescut și a înghițit micile plaje existente acum câteva zeci de ani, dar și calitatea apei este una foarte proastă, poluată de la transportul naval intens și de la lipsa unei canalizări performante a orașului, care își varsă dejecțiile în ocean.
Practic singura plajă a orașului este pe insula Taboga, la jumătate de oră de mers cu feribotul de țărm, dar asta înseamnă cumpărarea din timp a biletelor (în jur de 20-25 dolari dus-întors, în funcție de compania cu mare mergi), dusul cu minimum jumătate de oră înainte în port (care oricum e la mama naibii) și depinsul de orarul lor de mers (eu, de exemplu, deși mă plictisisem pe plajă, nu am putut să plec de acolo înainte de 2:30, când era primul vaporaș înapoi spre oraș).
7.Mâncarea
Nu există o bucătărie panameză bine definită, este mai curând o bucătărie central americană, cu preparate care se regăsesc și în alte țări. Orezul este de bază. La fel și yuca (cassava) – un tubercul pe care îl pregătesc ca pe cartofi – puiul și peștele prăjit, supe și tocane. Nu este foarte gustoasă. Ce m-a surprins, însă, este că la câtă linie de coastă au, nu au o bucătărie mult bazată pe pește, ci din contră, carnea este mult mai prezentă.

8.Infrastructura
Au autostrăzi, dar nu multe, iar drumurile taie prin jungla bogată. Prin țară, recomandarea este să închiriezi mașină, dacă vrei să mergi, deși sunt autocare și către destinațiile mai îndepărtate. Cale ferată nu au decât una, de-a lungul canalului Panama, până în Colon, deci destul de scurtă.
Până în Almirante, orașul de pe continent de unde se ia feribotul spre faimoasa stațiune Bocas de Toro, sunt 588 km, iar google zice că îi faci în 9 ore și ceva. Cu autocarul se ajunge până la 12 ore. Există și varianta de zbor cu compania națională, unde un bilet costă 150 dolari (fără bagaj). Autocarul, însă, costă 27 dolari.
9.Limba
Limba oficială este spaniola și la cât de americanizat este, mă așteptam să se vorbească mult și engleza, însă în afară de serviciile turistice, nu prea „speak-uiesc” engleză. Mai mult de atât, ți se adresează pe stradă direct în spaniolă, ca și când tu trebuie să știi spaniolă. Și vorba aia, uitați-vă la mine, eu numai panameză nu arăt! Sau, mai bine zis, numai latina nu arăt.
10.Circulația
Se conduce extrem de prost în Panama. Nu acordă prioritate, nu opresc la semnul stop, nu dau prioritate pietonilor pe trecere, se bagă fără să se asigure. Vestea bună este că merg și foarte încet și nu prea par să se enerveze în trafic, îi lasă de cei care se bagă ca vitele să intre, se opresc în mijlocul bulevardului să lase pietonii care nu sunt pe trecere și care nici nu prea se asigură și în niciun caz nu se grăbesc, să treacă, și tot așa.
Iar mașinile, cu excepția taxiurilor, nu au număr decât în spate, așa că atunci când îți vine uberul, trebuie să stai să îi dai roată să te asiguri că ăla e, mai ales dacă ești pe o stradă aglomerată.
