Am plecat în Maroc fără așteptări, deși era o destinație la care visam de vreo 20 de ani, dacă nu mai bine de atât. Știam că excursia pe care o antamasem nu mă va purta în cele mai spectaculoase riaduri (unul din realele puncte de atracție ale Marocului), dar am zis că de data asta văd cum e și dacă îmi place, fac altă dacă o excursie pe cont propriu doar pentru destinațiile de lux.
Energia locului nu m-a prins, iar ceea ce m-a frapat cel mai tare este lipsa lor de ospitalitate. Cam cu scârba la ei așa, în general. În rest, uitați câteva chestii de știu înainte de a pleca în Maroc.
1.Banii
Poți merge la tine cu ce monedă internațională vrei, dar euro este cel mai frecvent. Când am fost eu, paritatea era foarte simplă: 10 dirhami la 1 euro. Poți, de asemenea, să scoți bani direct de pe card, cu un comision moderat (în funcție de bancă) sau poți plăti cu cardul, însă vorbim de card doar în magazinele mari sau cu produse scumpe (de genul covoare, bijuterii, etc)
2.Prizele și internetul
Sunt europene, deci nu este nevoie de niciun adaptor. Găsești wifi în cam toate restaurantele, cafenelele și în toate hotelurile. Dacă nu ai chestii urgente de făcut, poți supraviețui de la cârciumă la cârciumă fără net. Dacă vrei să îți iei sim local, totuși, prețul este același la toate companiile și se poate lua direct din aeroport. Sim-ul este gratis, însă suma minimă pe care o poți încărca este de 20 euro pentru 20 GB sau 15 GB și niște minute (nu mai știu exact câte). De aici doar crește, 30 euro/ 30GB și tot așa.
3.Siguranța
Deși ni s-a zis în Fes să nu intrăm pe străduțe lăturalnice că este periculos, adică să nu părăsim zonele aglomerate din medina și să fim atenți la genți și telefoane, nu m-am simțit deloc în nesiguranță. Bine, am și rămas pe căile bătătorite, iar riadul nostru chiar era pe niște străduțe, însă într-o zonă care ni s-a spus că este ok. În celelalte orașe vizitate nu am primit niciun fel de atenționări.
4.Mâncarea
Știind mâncarea marocană de prin alte părți, am fost dezamăgită de ce am găsit aici. Și asta pentru că, dacă mergeți cu excursii organizate, de regulă cele mai multe mese sunt incluse, fiind pe la diverse localuri de pe drum, unde este industrie și unde nu prea se omoară cu aromatizarea farfuriilor. De sare se pare că nu au auzit niciunii pentru că mereu a trebuit să ne punem toți o grămadă de sare. Iar de restul condimentelor, într-o țară care abundă de condimente prin piețe, se pare că se tem. Am nimerit, însă, și bine, pe la câteva restaurante, chiar dacă erau în zonele turistice. Meniurile sunt mereu la fel, o salată sau o supă, un tajine sau cus-cus sau frigărui și de regulă fructe la desert.
O să revin cu mai multe povești despre mâncare într-un articol separat.
Iar prețurile variază de la 10-11 euro meniul (acolo unde e set), la cu 2-3 euro un starter, vreo 7 felul principal și vreo 3-4 desertul, până la restaurante unde doar un tajine era 17 euro.
5.Viza
Nu avem nevoie de viză. Ești doar întrebat la intrare unde ești cazat, eventual cu ce te ocupi și cam atât. Nu știu dacă pentru călătorii individuali (eu am fost cu agenție – Hai Hui prin Lume) procedura este mai complicată, dar cred că atâta vreme cât ai cazarea rezervată, nu este vreo panică.
6.Temperaturile
Eu am fost în noiembrie și în Marrakech și în deșert era destul de vară, în rest, era toamnă. Am mers de la maiou la gecuță subțire, de vânt. Mai nasol este în hoteluri, unde singura încălzire este cea de la aerul condiționat (dacă există), iar când îl închizi, revine la friguțul general.
7.Îmbrăcămintea
Deși sunt destule femei cu baticul pe cap, sunt și foarte mule turiste îmbrăcate cât se poate de occidental (și marocance), așa că sunt obișnuiți și cu fuste/ pantaloni scurți și cu maiouri. Nu am simțit să se fi uitat dubios la mine prin orașele mari. Ba chiar am fost surprinsă că în Casablanca, la marea moschee Hassan II, nu ni s-a cerut să ne acoperim capul la vizitare.
8.Infrastructura
Am mers mult cu microbuzul. Foarte mult! Nu mi-am dat seama că e așa mare țara. Șoselele sunt așa și așa, iar parcul auto nu este atât de ponosit pe cât l-am văzut în alte țări arabe. Nici condusul nu este chiar atât de haotic ca prin alte părți, însă ca pieton, nu te aștepta să oprească prea des la trecerile de pietoni.
9.Comerțul
Ca în tot Orientul Mijlociu, negocierea este baza. Nu la supermarket, evident, însă în restul magazinelor, chiar dacă este expus un preț, nu vă sfiiți să cereți discount. Iar negocierea ar cam trebui să fie la sânge.
10.Limba
Franceza este în continuare vorbită de majoritatea marocanilor, mai ales cei care au de a face cu turiștii, dar nu numai. Rup și engleză și, tot datorită afluxului turistic, vorbesc foarte mulți prin magazine, restaurante, etc, și spaniolă. Cert este că este una din țările în care chiar te poți descurca să vorbești cu ei.
