Orașul canalului. Cel mai sigur oraș din America Centrală. Raiul fugiților și al evaziunii. Și o destinație devenită destul de populară în ultimii doi ani printre români. Cam asta știam eu despre Panama City când am decis să fug de frig și să îmi petrec câteva săptămâni din ianuarie la soare și plajă. Chestia cu soarele, însă, a fost destul de relativă. Iar chestia cu plaja, și mai relativă.
Ce să vizitezi
Voi începe cu cea mai evidentă chestie: Canalul. Întreaga economie a locului a înflorit în jurul canalului. Și nu doar că banii câștigați din tranzitul cargourilor sunt spectaculoși, nu doar că jumătate din populația orașului muncește ceva legat de Canal, dar și turismul creat în jurul lui este o importantă sursă de venit. La una din ecluze, Miraflores, este un important centru turistic. Puteți ajunge aici cu autobuzul sau taxi/ uber (ale căror prețuri sunt chiar decente). Intrarea costă 17$, iar turul începe cu un film documentar despre canal, prezentat de Morgan Freeman, care durează 45 minute și rulează într-un imax. Dar verificați orele de difuzare pentru a nu pierde timpul degeaba pe acolo. După film, se iese pe terasele cu vedere la canal (trecând, evident, printr-un mare magazin de suveniruri). Aici poți avea norocul (depinde de oră) să prinzi un cargoboat intrând „la apă” în ecluză sau doar un vaporaș turistic. Pentru că aceasta este o altă sursă de venit: tururile pe canal până în lacul cel mare dintre ecluze sau chiar de la un ocean la celălalt.
Tot legat de canal este și Muzeul Canalului, aflat în centrul vechi al orașului, care este, de fapt, mai mult un muzeu de istorie a țării. Este mare, încărcat de informații, interactiv, dar mie, la un moment dat, mi s-a părut deja obositor din cauza cantității mari de texte expuse pe pereți. Pentru un pasionat de istorie, însă, este aur curat.
Tot în centru se află și un mic muzeu al molelor, țesături tradiționale. Intrarea este gratis și exponatele interesante. Nu durează mult vizitarea, probabil vreo 15 minute, deci merită o oprire.
Frumos este și muzeul biodiversității, Biomuseum, construit într-o clădire nouă, proiectată de faimosul arhitect, Frank Gehry, cel care a proiectat, printre altele și muzeul Guggenheim din Bilbao.
De pe toate siteurile ce furnizează excursii, de la hoteluri și de la agențiile turistice din oraș poți achiziționa o excursie la triburile Embera, populație indigenă ce trăiește în armonie cu natura nu foarte departe de oraș. Și nu doar în armonie cu natura trăiesc, ci și în armonie cu turiștii pentru care s-a dezvoltat o adevărată industrie. Totul este organizat, aș putea zice chiar un pic regizat, însă nu m-a deranjat. Am ajuns într-un sat curat, ordonat, frumos, unde vin probabil sute de turiști zilnic, iar localnicii muncesc toți în această industrie. Acolo iei și masa de prânz, ți se oferă un spectacol, ți se fac tatuaje temporare, ți se povestește despre viața lor și ți se vând suveniruri, însă deloc într-un mod agasant.
Ce să faci
Ca orice oraș cu un pic de istorie, și Panama City are un centru vechi turistic: Casco Viejo. Este o zonă frumoasă, cu clădiri istorice renovate, plină de hoteluri, restaurante, rooftop-uri, magazine, care merită vizitată. Puteți alege și să vă cazați aici, doar că în zonă este totul foarte turistic. Și, surprinzător aș putea zice, în imediata apropiere a acestui loc popular, este una din mahalalele orașului. Practic o intersecție mai încolo. M-am plimbat și prin acea zonă părăginită, în care oamenii își trăiesc mult viața în stradă, și deși aspectul nu era cel mai prietenos, nu m-am simțit în niciun moment în nesiguranță. Poate și pentru că era 1 ianuarie și lumea era pe stradă, petrecând.
În apropiere de Casco Viejo sunt cele două piețe mari ale orașului. Piața de Pește este considerată chiar un obiectiv turistic, iar de jur-împrejurul ei este plin de terase care servesc preparate pe baze de pește. Oferta este cam aceeași la toate, prețurile sunt pentru străini, dar atmosfera este una care merită o vizită. Nu mai multe, să nu exageram.
Peste stradă de piața de pește se află piața de carne și legume. Aceasta este o hală igienica, cu standuri, nu vă așteptați la ceva pitoresc. Tot în același areal, sub podul rutier de lângă piața de pește, găsești și piața de artizanat. Practic sunt standuri cu suveniruri și obiecte de artizanat pe care, în mare, le găsești cam la aceleași prețuri și prin magazinele din centrul vechi, însă aici sunt mai grupate.
De la piață poți porni la o plimbare pe faleza lungă, care te duce până în zona nouă, cu zgârie-nori, a orașului. În apropiere de centrul vechi, faleza se contopește cu un parc care, mai ales la ceas de seară, se animă de localnici, cu vânzători ambulanți și tarabe cu mâncare. Apoi pietonala largă continuă cu pistă de biciclete, zonă verde, spații de sport în aer liber și ratoni. Nu m-aș fi așteptat ca pe malul oceanului, la căldură, să fie plin de ratoni! Faleza se termină în ceea ce pe vremuri era o plajă, iar acum este doar o bucată de nisip cu gunoaie, unde nimeni nu mai intrăm în apă din cauza poluării acesteia.
De fapt, asta a fost marea mea dezamăgire când am ajuns în Panama City: lipsa plajelor. Mă uitasem pe harta din satelit. Apăreau acolo. Dar nu mă documentasem temeinic încât să știu și că plaja de la 3 minute de cazare nu e plajă, iar cea mai apropiată este pe insula Taboga, la jumătate de oră cu feribotul de continent. Feribot care este, de fapt, o bărcuță și care nu circulă regulat, ci doar de câteva ori pe zi. Așa că dacă intenționați să faceți și plajă în capitală, atunci musai să vă luați hotel cu piscină.
Zona nouă, cu clădiri cu zeci de etaje, cartiere private, spații verzi bine îngrijite, mall-uri și mari hoteluri de lanț se află în Marbella și San Francisco, cartiere rezidențiale elegante, pe ale căror străzi îți face plăcere și doar să te plimbi fără destinație. Așa că dacă aveți cazare în Casco Viejo, merită să veniți până aici în vizită.
Dacă aveți mai multe zile la dispoziție, atunci căutați pe net (Trip Advisor, Get Your Guide, Airbnb, etc) experiențe culinare, dincolo de restaurantele obișnuite. Luați-vă tururi culinare, de street food, sau cursuri de gătit panamez.
Tot de pe site-urile de specialitate sau agențiile locale, puteți lua experiențe turistice precum plimbările pe lacul Gatun (cel dintre cele două ecluze ale Canalului), la maimuțe, păsări și alte plimbări în natură. Sunt multe variante, însă eu am ales să merg doar la Sanctuarul de leneși, pe cont propriu, experiență despre care am povestit în vlogul de mai jos.
Tot pentru o ședere mai lungă în Panama City, vă recomand și o scurtă drumeție pe dealul din mijlocul orașului, Cerro Ancon, pentru o vedere panoramică asupra orașului, portului și Canalului. Este o plimbare lejeră, pe drum asfaltat, prin mijlocul naturii. În afară de priveliște, aici atracția mai este și cel mai mare steag al Panama de pe teritoriul țării.
Insula Taboga
După cum ziceam, cea mai apropiată plajă, cea unde se adună localnicii, este cea de pe Insula Taboga. Sunt două plaje micuțe, unite de o limbă de nisip, cu terase cam bombițe, unde în general oamenii vin cu propriile provizii în frigidere portabile. Dacă vreți, însă, să ajungeți aici, trebuie să vă faceți din timp rezervare la barcă, mai ales dacă se nimerește să fie în weekend. Am făcut și o mică plimbare prin apropierea portului, insula fiind și locuită și având vreo două hotelașe, însă totul este așa de decrepit, încât e destul de trist să vezi un loc care ar fi putut arăta spectaculos, însă este lăsat în paragină.
Cât să stai
Eu am stat două săptămâni acolo, într-o experiență de nomad digital, și lucrând, nu doar vizitând. Nu m-am plictisit, am mers aproape zilnic undeva, însă într-un ritm lejer. Dacă vrei să faci tot ce am descris mai sus, într-un ritm susținut, îți ajunge o săptămână, iar dacă ești în tranzit, către alte destinații, merită să te oprești măcar trei zile în Panama City.
