Când mi-am planificat excursia prin Mexic, voiam să ajung fie în Acapulco, fie în Los Cabos, despre care tot auzisem, văzusem în filmele americane. Acapulco era mai pe vechi, mai nou, însă, toți se duc în Cabo.
Am citit, m-am documentat în care să merg, Acapulco părea mai ieftin, iar Cabo mai frumos. Dar am vorbit și cu mexicani, să vedem ce părere au. Și au rezolvat repede problema. Tocmai ce trecuse un uragan care decimase Acapulco în urmă cu câteva săptămâni, așa că nu aveam ce face acolo. Însă am mai primit o recomandare pentru coasta vestică a Mexicului, de care nu mi-a părut rău deloc: La Paz (alta decât capitala Boliviei, evident).
La Paz
Cumva, vrând-nevrând, tot trebuia să trec pe acolo dacă voiam să ajung în Cabo pentru că pur și simplu nu am găsit niciun zbor intern (cu escală sau fără) de oriunde din Mexic în Cabo San Lucas. Se pare că sunt doar zboruri din State pe acel aeroport. Așa că cel mai apropiat aeroport era cel din La Paz.
Este un orășel-stațiune, un fel de Eforie, să zicem, la Golful California, situat în statul Baja California Sur, adică în partea de sud a peninsulei California de la Oceanul Pacific. Are o faleză lungă, ce expune o maree puternică, cu apă până în buza șoselei dimineața și reflux mare la amiază. Nu ai multe de făcut aici, o piață centrală unde am prins și o fanfară într-o zi, niște restaurante, unele chiar bune, câteva cafenele, o zonă de blocuri noi mai fancy în marina și cam atât. Ah, și un muzeu de artă pe care l-am ratat, din păcate.
Ce are, însă, spectaculos această destinație, este plaja Balandra, o rezervație naturală situată cam la jumătate de oră de mers cu mașina sau vreo 45 de minute de autobuz. Dacă ajungeți prin această parte de lume, eu zic că este musai să o vizitați.
Doar că trebuie să țineți cont de niște aspecte pe care noi le-am aflat din mers, din păcate, deși doi prieteni mexicani diferiți mi-au recomandat locul, nu mi-au dat și detaliile. După cum ziceam, Balandra este rezervație naturală, ceea ce acolo se traduce prin interdicția țigărilor, lipsa comerțului, intrarea controlată și paza armată. Da, ați citit bine, la intrare erau niște amărâți de soldați, îmbrăcați corespunzător, cu bocanci și arme, care păzeau locul. Nu există niciun fel de comerț, deci trebuie să vii cu apă și ce mai vrei tu de acasă și musai să nu lași nimic în urma ta. Există wc-uri ecologice, la care plătești o mică donație (cât te lasă vezica) pentru curățenie, iar oamenii ăia care făceau curat și dezinfectau după fiecare utilizator, chiar meritau toți banii. De asemenea, nu ai voie să fumezi cât ești pe plajă.
Un alt aspect important de luat în seamă este orarul de intrare. Nu vii când ai chef și pleci când vrei tu. Nu, nu! Sunt două ture de turiști pe zi. Primii vin de la 8, maximum 9 și au voie să stea până la 12, după care sunt evacuați. Seria a doua intra de la 1 până pe la 2 și are voie să stea până la 5. Dacă mergi dimineața, prinzi fluxul, dacă mergi după-amiza, refluxul, ceea ce înseamnă că ai de mers niște sute de metri până la apa mai adâncă (până acolo, apa este până la gleznă, gambă), dar și că poți trece către plaja de pe partea cealaltă a micii peninsule, unde dimineața nu poți ajunge decât cu barca (sau înot). Această peninsulă este străjuită de un deal pe care îl poți urca (eu l-am urcat în șlapi) pentru o superbă vedere panoramică.
Noi am ajuns cu autobuzul care circulă din oră în oră din La Paz. Doar că nici la casa de bilete nu ni s-a spus de orar, așa că împreună cu alți turiști bezmetici am stat efectiv pe margine drumului vreo oră până ne-au dat drumul să intrăm în tura a două, cu jumătate de oră mai devreme decât trebuia. La întoarcere, ne-am luat țeapă, pentru că deși ne-am dus mai devreme la stație, am văzut autobuzul plecând în zare, că nu mai avea chef să stea sau ceva. „Vestea bună” era că nu aveam nici semnal la telefon să ne chemăm un uber sau un taxi. Așa că aveam de ales între două soluții: mai stăm o oră (nu mai aveam apă, că nu știam cum e treaba pe acolo) sau să facem autostopul pentru că erau mulți turiști care plecau și ei (era vreo 4:30 după-amiaza) și alții care, la fel de neștiutori, abia veneau și nu îi mai primea. După vreo 20-25 de minute de încercări, ne-am suit în mașina unui cuplu drăguț mexican, care ne-a luat până în oraș.
Din La Paz poți antama și excursii la balene, delfini și alte creaturi marine, dar locațiile efective sunt departe și scumpe. Teoretic, pentru balene este mai bine din Cabo, că e colea, după colț (din La Paz, unele excursii tot în Cabo te duceau), dar o să ajungem și la acest aspect.
Los Cabos
În extremitatea sudică a Peninsulei California, tot în statul Baja California Sur, sunt și faimoasele Cabos (abică capuri), Cabo San Lucas și San Jose del Cabo. Sunt vreo două ore jumătate în autocar între La Paz și Cabo San Lucas și vreo jumătate de oră de mașină între cele două Cabos. Noi am avut cazare în San Lucas și, inițial, voiam să tragem o fugă într-o seară (eu voiam pentru un restaurant) și în San Jose, dar ne-am calmat repede.
Cred că aici am avut cea mai mare dezamăgire din tot Mexicul. Totul exagerat de scump, cu prețuri de California americană, plin de americani, evident, mâncare proastă, servicii proaste și plaja slăbuță. Orașul în sine, în care nu am pătruns prea adânc, însă, este unul din cele mai sărace orașe din Mexic, iar discrepanța cu zona hotelieră este tristă. Pentru că, până la urmă, localnicii sunt cei care lucrează aici în servicii și trebuie să își cumpere apă, cola, mâncare, etc, la prețurile de turiști. Așadar, dezumflate de San Lucas, am decis că nu are sens să dăm pe uber vreo 80$ dus-întors până în San Jose. Unul din lucrurile care mi-au lăsat un gust amar este că plaja este efectiv invadată de vânzători ambulanți, care vând aceleași 5 chestii, și care aproape că te hărțuiesc. Și dacă nu o fac efectiv, faptul că trec pe lângă prosopul tău din minut în minut, tot este agasant. În zonele cu șezlonguri, care sunt delimitate, nu pătrund, dar vin la marginea lor și strigă. Iar zonele de șezlonguri aparțin, de regulă, de hoteluri, așa că nu ai voie să intri. Există și localuri care au șezlonguri, unde am și stat, de altfel, într-o zi, însă există o consumație minimă (pe care noi am reușit să o negociem, spunându-le că nu suntem americani, ci români săraci – asta a ținut și în alte părți). Și dincolo de faptul că erau agasanți, efectiv mi se rupea inima când îi vedeam pe săracii vânzători care se chinuiau să facă câțiva pesos (din care habar nu am câți le rămâneau lor), mergând toată ziua în arșița plajei îmbrăcați, printre americani aflați acolo la distracție pe bani mulți.
Vă ziceam că de aici am luat și noi o excursie să vedem balenele. Nu am ales oferta de la hotel, ci am mers la standurile de pe stradă, unde am negociat iar la sânge, și am obținut un preț aproape la jumătate față de oferta de la hotel. Am plătit cam 35 euro de persoană. A doua zi ne-am înființat la punctul de întâlnire și ne-am îmbarcat într-o bărcuță mică, care ne-a dus după colț, într-o zonă de unde cu puțin antrenament m-aș fi întors înot la mal. Aria s-a umplut rapid de bărci mai mici sau mai mari, ale doritorilor de observat ființele marine. Am văzut niște delfini (de ăștia mai văzusem, inclusiv weekendul trecut când eram în apă la Mamaia) și niște spinări de balenuțe, care, agasate și ele, probabil de multitudinea de ambarcațiuni ce le înconjurau, se păstrau departe de ochii lumii. Nici vorbă de marile balene gri care „uneori” apar în zonă. Mai vorbind cu unii-alții, am aflat că locul în care se văd acestea este mult mai departe, excursia durează aproape o zi și prețul este pe măsură. Dar măcar am avut satisfacția că ne-a costat 35 euro, nu 60, ca pe cei de pe barca mare (arăta ca o corabie de pe vremuri) din broșura de la hotel, pe care am văzut-o și pe ea în reuniune de bărci. Ce-i drept, însă, clienții de pe ea au avut parte și se mic dejun inclus… Ce-a fost haios în excursia aia, a fost că ne-au arătat ultima stâncă, deci ultima bucată de pământ de pe continent până în Hawaii.
Concluzia mea este că nu m-aș mai întoarce în Cabos, nici în La Paz în mod special, dar voi, dacă ajungeți pe coasta vestică a Mexicului, trageți o fugă (eufemistic vorbind, că altfel distanțele sunt foarte mari) și până în La Paz pentru Playa Balandra în mod special.
