În urmă cu vreo lună, uitându-mă complet aleatoriu la un vlog despre Vatican, mi-a apărut în cap ideea de a vizita Andorra. Nu mă întrebați de ce și care e legătura (alta decât că ambele sunt micro state) și nici nu mă întrebați ce știam despre mica țară din Pirinei, pentru că îmi este rușine să zic că mai nimic. Ca să fiu mai exactă, știam că există. Atât.
Și cum în perioada asta îmi fac veacul prin Valencia, ceea ce clar este mai aproape de Andorra decât Bucureștiul, am zis să fac o aroganță și să trag o fugă până acolo. Așa că m-am pus pe studiat și după ce am petrecut aproape două zile în capitala Andorra la Vella, pot să vă povestesc și vouă una-alta.
Dacă nu aveți chef să citiți tot, vedeți vlogul din Andorra aici:
Ce trebuie să știi
Primul lucru și cel mai important este că nu face parte din Uniunea Europeană și nici din Schengen. Asta înseamnă că roamnigul de telefon și date se plătește ca în afara Uniunii și trebuie să treci printr-o graniță unde se verifică documentul de identitate. La intrare. Că la ieșire nu ne-a mai cerut nimeni nimic. Românii pot intra în țară și cu pașaportul, dar și cu buletinul, evident fără viză.
Andorra nu are aeroport sau căi ferate, așa că singurele variante de a ajunge acolo sunt fie cu mașină (a ta sau închiriată), fie cu autocarul din Spania sau Franța. Cele mai apropiate aeroporturi mari pe carte poți ateriza sunt Barcelona și Toulouse, ambele la câte 3 ore distanță. Din Barcelona, de unde am mers eu, sunt autocare și de la autogara Sants (fix lângă gara cu același nume) și de la aeroport.
Chiar dacă nu sunt în Uniune, moneda locală este euro, însă nu am fost nevoită să scot cash nicăieri, peste tot am plătit cu cardul. Iar limba oficială este catalana, însă toată lumea vorbește și castiliană, adică spaniola pe care o știm noi. Și, din câte am înțeles, și franceza, dar cum eu sunt mai mult vorbitoare de spaniolă decât de franceză, nu mi-am bătut capul.
Sezonul
Andorra este o destinație eminamente de iarnă, cu o medie a altitudinii de aproape 2000m și stațiuni de schi frecventate de mulți spanioli. În afară de schiat, natura este cea care recomandă Andorra ca destinație de travel, așa că trekking și plimbări prin natură sunt ceea ce poți face acolo când nu este zăpadă. Iar pentru astea este recomandat să ai mașină.
Cum noi am fost în city break, a se citi „ne-am dus la oraș”, nu am prea avut multe opțiuni în luna mai. Din capitală poți antama diverse excursii în restul țării, dar doar în iulie și august, când este perioadă de vacanțe.
Andorra la Vella
Capitala este lipită practic de un alt orășel Les Escaldes-Engordany, ne dându-ți seama unde este graniță. Asta este una din chestiile pe care le-am aflat doar la fața locului, când am descoperit că stăm în provincie… Glumesc! Dar adevărul este că întregul complex de orașe poate fi parcurs cu piciorul cu ușurință. Și nu doar centrul.
Ca obiective turistice, nu ai mare lucru de văzut aici. Am fost pe la ceva galerii de artă cu expoziții temporare, niște străzi pietonale, un complex de băi termale (dar la hotelul nostru de provincie am avut apa caldă de la baie termală), un pod pe care în fiecare vineri și sâmbătă seara este proiectat un spectacol de lumini, apă și muzică, o casă mai mare care se voia parlamentul andorrez în trecut, considerat ca fiind cel mai vechi din Europa și o catedrală micuță și veche. Și aici ne oprim cu turismul.
Departamentul Diverse
Am mâncat destul de prost în Andorra, cu restaurante pe sistemul shaorma cu de toate – adică găseai în meniu și pizza și wok și burgeri și poate vreun preparat andorrez (nu au multe) și niște calamari în stil andaluz… Și așa erau toate restaurantele (alea care nu erau doar burgerii, pentru că era plin de burgerii).
Deși cumva cunoscută ca destinație de shopping, prețurile nu sunt mai mici (am făcut eu un test cu emag pentru aceleași produse și Andorra a iești mai scumpă), însă este cu siguranță țara magazinelor de parfumuri. Din 5 magazine pe o stradă, 3 erau de parfumuri.
Însă pentru mai multe povești, detalii și mai ales imagini, vă invit să vedeți vlogul de mai sus.
