călătorii

CE AM VIZITAT ÎN FLORENȚA

palazzo pitti

Până să reușesc să mă mobilizez să scriu aici pe blog, am zis să postez pe Facebook câteva impresii din Florența și câteva poze. Doar că mizeria de roboți ai lui Zuckerberg au decis că am încălcat nu știu ce reguli de trademark, că oi fi pus pozele altcuiva sau cine știe ce și m-am supărat rău de tot. Poate că asta mă va ajuta să mă mobilizez să scriu mai mult aici, pe blog, unde pot să spun și să fac ce vreau eu, cum fac și cei de la PornHub și nu îi cenzurează niciun puritan nefutut care a scris un cod plin de frustrare.

Bun, acum că m-am descărcat, să trecem la lucruri mai frumoase, cum ar fi Florența!

Nu o să scriu neapărat un ghid turistic al Florenței pentru că este o destinație accesibilă și sunt articole despre ea peste tot. O să vă povestesc, însă, cum mi-am organizat eu weekend-ul în funcție de obiectivele pe care voiam să le ating.

Ziua 1 (jumătate de zi, practic)

Am ajuns la Florența cu un zbor de Bologna și apoi un autocar din aeroport până la gara din Florența. Nu am găsit să existe altă rută directă. Și cum am ajuns după prânz, imediat după ce m-am cazat, am plecat spre Mercato Centrale, un loc eminamente turistic, dar care merită o vizită pentru că tot găsești ceva bun de mâncare în toată marea de standuri. La parter este și piață care bănuiesc că este deschisă doar dimineața. Restul din ziua respectivă l-am petrecut cutreierând pur și simplu străduțele flancate de clădiri istorice. Ce m-a surprins în centrul Florenței este că este un bloc compact de clădiri, fără niciun pic de verdeață, imagine care se vede și mai bine de la înălțime. Și, evident, am explorat ferestrele cu vinuri.

Un chianti cinstit la Cantina de’ Pucci

Foarte drăguț acest obicei pornit pe vremuri, în timpul ciumei, când comercianții se foloseau de ferestruicile din zid prin care să nu aibă practic contact cu cumpărătorul, de teama contaminării. Se pare că în timp majoritatea ferestrelor a intrat într-un con de umbră, dar odată pandemia zilelor noastre, au recâștigat teren și sunt un simbol al Florenței. Sunt peste 200 de astfel de stabilimente, există hărți ale lor, topuri și aplicații și, dacă multe servesc doar vin, unele dintre ele oferă și pahare de aperol spritz, limoncello spritz și alte băuturi de sezon. Suni la clopoțel și îți primești paharul pe care îl savurezi de cele mai multe ori în stradă, în picioare sau stând pe bordura din apropiere. Și char e fun!

Ziua 2

Pentru cea de-a doua zi aveam bilete cumpărate pentru Galeria Uffizi și Palazzo Pitti, așa că am zis să vedem cum ne descurcăm cu cele două și mai apoi vedem ce mai facem. Și bine am gândit, pentru că aceste muzee sunt mari, cuprinzătoare și pot fi obositoare.

La Uffizi, multă lume, artă clasică și tavane spectaculoase.

Drumul spre Palazzo Pitti a trecut pe Ponte Vecchio, un monument în sine. Arhitectura lui m-a făcut să îmi imaginez cu ușurință cum era și în perioada Medici. Ce mi-a plăcut aici este că toate magazinele de pe pod sunt dedicate bijuteriilor, un fel de bazar turcesc cu iz medieval și sclipiri moderne.

La Pitti, însă, ceva mai interesant. Tavanele spectaculoase rămân un laitmotiv al acestei călătorii pentru că și la Palazzo Pitti faci spondiloză admirând înălțimile. Ce mi-a plăcut aici este că în cadrul aceluiași palat sunt mai multe muzee. Noi am bifat unul, după care am ieșit la masă într-un mic local de pe străduțele din fața palatului, după care, cu forțe proaspete am revenit în Pitti pentru o nouă doză de culturalizare. Vizita aici s-a terminat cu o plimbare prin grădinile Boboli, de pe culmile cărora am putut vedea dealurile toscane ce înconjoară Florența și sunt atât de verzi pe cât nu e orașul de verde. Iar imaginea aceea nu a făcut decât să îmi întărească dorința unei vacanțe în Toscana, așa cum o visez de ani de zile.

Prin chestiile de văzut la Florența figura și Piazzaela Michelangelo, spre care am pornit-o pe străzile pitorești ale localnicilor, pe unde se mai strecoară și câte o grădină. Ajunse, însă, în apropierea ei, am constatat că este un deal de urcat (după ce deja mersesem o grămadă) așa că am băgat repede un Google să vedem care este sfârâiala cu ea și am constatat că este doar un punct de belvedere, așa că am renunțat la acest obiectiv și am revenit spre cazare pentru o mică siestă înainte de plimbarea de seară și cina.

Ziua 3

Dimineața ne-a găsit la coadă la Dom. Este unul din puținele obiective cu intrare gratuită, iar coada de la prima oră este semnificativă, însă se mișcă repede. Aviz femeilor, nu aveți voie cu umerii goi și pantaloni sau fuste scurte. La intrare se videau niște halate de genul celor de protecție din spital (probabil vreun stoc rămas din pandemie) și erau și vânzători ambulanți de șaluri. Însă puteți merge pregătite cu propriul șal, mai ales dacă aveți de gând să mai intrați și în alte biserici. Domul în sine, nu prea m-a impresionat. Având în vedere dimensiunea exterioară a clădirii, mă așteptam la ceva mai grandios și în interior. În clopotnița și pe cupolă, nu am urcat (aici părea că era sold out la bilete pentru câteva zile, dar nici nu simțeam nevoia să o fac).

Feșăn de Dom

Următoarea oprire a fost la turul ghidat cu pasaje secrete al Palazzo Vecchio, iar pentru mine ăsta a fost apogeul excursiei. Am avut un ghid care ne-a explicat despre palat și ne-a plimbat prin niște camere private, cu tot cu poveștile aferente și descifrarea unor elemene de simbolistică. Iar pe mine mă fascinează dedicarea pentru simbolistică ce însoțea nobilimea din trecut, de la alchimie la masonerie și altele. Am ajuns și deasupra faimosului tavan din sala de reuniuni a palatului, cel făcut și mai cunoscut de Dan Brown în cartea și filmul Inferno, ocazie cu care am aflat că filmările nu s-au făcut efectiv acolo, ceea ce mă și așteptam, ci într-o replică de studio, mai mare, care să dea dramatism scenelor și să permită echipamentul de filmare. După tur, am fost lăsați în libertate în sălile obișnuite pentru public. În această zonă, cea mai impresionantă mi s-a părut camera hărților, o expoziție de hărți din acea perioadă. Și, evident, tavanele!

În biletul comun pentru Uffizi și Pitti aveam inclus și Muzeul Intarsiilor. Prima oară nu țineam neapărat să mergem, dar era aproape de cazare și dacă tot era inclus… Și bine am făcut că am mers! Atenție, se închide la ora 14:00. Incredibile operele de artă făcute prin tehnica intarsiei de piatră, dar spectaculoasă și colecția de roci expuse. De asemenea, este și un video ce prezintă întregul proces de realizare a unui astfel de tablou. Deci chiar merită!

După siestă ne-am îndreptat către biserica Santa Croce, care este, de fapt, un cimitir acoperit. E destul de dubios cum toată podeaua este acoperită de pietre de mormânt, pe lângă cele majestoase de pe margini, cum ar fi cel al lui Michelangelo, Galileo Galilei sau Machiavelli.

Mormintele din imagine sunt încercuite, dar multe dintre ele sunt doar niște pietre de paviment, pe care poți călca

Cu siguranță mai sunt multe alte puncte de interes care pot fi strecurate în 3 zile la Florența (eu aș fi dus mai mult de atât), dar cred că varianta asta este una destul de echilibrată pentru un city break acolo.

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.