Data trecută când am fost la Dubai, în urma cu doi ani și o lună, pe vremea când pandemia începea să își ițească rânjetul zeflemitor prin Italia, am încercat să absorb cât mai mult din acest oraș fascinant. Evident că nu am reușit să descopăr tot ce îți putea oferi și am decis să mă mai întorc. Mai ales că renunțasem la ideea de Abu Dhabi (unde faimoasa moschee știam că trebuie văzută) pentru a mai câștiga o zi la Dubai.
Mi-am propus clar să revin aici, iar acum, după încă o experiență minunată în acest oraș născut parcă peste noapte, știu sigur că e musai să mă mai întorc. Cel puțin de două ori: o dată pentru a explora toate parcurile de distracții, și o dată să stau doar la huzur, în hoteluri și restaurante elegante. Dar până atunci, cine știe câte postări se vor mai scurge pe acest blog, așa că să revenim la cămilele noastre.
Acum, scopul principal al călătoriei a fost Expo 2020, expoziția mondială ce a reunit 192 de țări care s-au dat mari cum au știut ele mai bine (unele foarte prost, cum ar fi și România) cu ce au, în mod special pe ideea de eco-sustenabil-să-salvăm-planeta.
Nu o să insist prea mult pe acest subiect, pentru că s-au scris mii de pixeli despre expoziție și cred că nimic din ceea ce citești nu se compară cu experiența în sine. Poate, dacă aș fi ajuns acolo mai pe la începutul ei, aș fi făcut o recenzie subiectivă, dar care să vă dea o idee despre ce urmează să vizitați, în caz că vă decideți să mergeți. Însă și eu m-am decis tare târziu și am ajuns în ultima săptămână. A scris Laura aici câte ceva, dacă vreți să vă faceți o idee.
Aterizată totuși în zonă, am croit programul, însă, de așa manieră încât să ating și alte obiective culturale pe care voiam să le bifez, atât la Dubai, cât și, de data asta, la Abu Dhabi. Iar despre acestea vreau să vă vorbesc mai jos, pentru că sunt permanente și cine știe când vă hotărâți să trageți o fugă, mai ales că nu avem nevoie de viză, și acum s-a scos testul PCR, dacă ești vaccinat.
Muzeul Viitorului, mai exact Museum of the Future, deschis în urmă cu o lună, se află într-o clădire spectaculoasă, pe care o văzusem pe afară și data trecută când am fost. Din punct de vedere arhitectonic și al design-ului, este uimitor. Pentru copii, este o experiență minunată, poate chiar fascinantă. Nu spun că nu mi-a plăcut, doar că nu m-a dat complet pe spate. Viitorul imaginat este undeva peste 50 de ani, din punct de vedere al călătoriilor în spațiu, al sustenabilității planetei și al mobilității. Se imaginează un viitor în care contactul uman direct este destul de redus, așa că apare necesitatea implementării lui. Și sunt prezentate descoperiri deja realizate la scară mică, ce în curând vor deveni obișnuință. Noi am făcut programare online și ni s-a cerut să respectăm ora programării. Dar din ce am văzut, se pot cumpăra biletele la fața locului.
Moscheea Sheikh Zayed este a treia cea mai mare din lume. A fost finalizată în 2007, după 13 ani de construcții, dar pare ca proaspăt scoasă din cutie. Bine, nu mă miră, și Taj Mahal-ul pare destul de nou datorită marmurei albe din care este făcut, la fel ca și în cazul moscheei. Mi-am făcut și aici programare online și nu am plătit niciun bilet de intrare. Am studiat pe site codul vestimentar, astfel încât să nu fiu obligată să îmi iau o robă cu glugă de la standul de închirieri. Practic, ca femeie, trebuie să ai brațele, picioarele și capul acoperite, iar ca bărbat, trebuie să ai pantaloni lungi și bluză cu mânecă lungă sau trei sferturi. Intrarea către moschee se face printr-un mini-mall subteran, cu cafenele și magazine. Odată ajuns la moschee, trebuie să urmezi traseul turistic, care te poartă în jurul curții interioare, te lasă să faci poze (teoretic – depinde de vigilența supraveghetorilor) doar în anumite puncte (nu am înțeles de ce), și îți oferă și o scurtă ocazie de a păși în sala interioară de rugăciuni. Moscheea este nu doar un obiectiv turistic, ci, mai ales, un lăcaș de cult. Este superbă, impecabil executată, impozantă, dar rece. Nu mi-a transmis vreo vibrație. Am pășit în interiorul ei admirând-o și atât. Și nu, nu are legătură cu religia, ci cu energia locului. Am intrat adesea în spații care aparțin altor religii decât cea în care m-am născut și am vibrat cu ele, la fel cum nu am vibrat de foarte multe ori cu bisericile noastre.
De la Sheikh Zayed am luat un taxi (atenție, la Abu Dhabi, la taxiuri nu merge plata cu cardul, așa cum e la Dubai, ci doar cu numerar sau cu o aplicație locală) care ne-a dus la celălalt obiectiv din Capitala Emiratelor Arabe Unite, și anume muzeul Louvre.
Louvre Abu Dhabi este considerat o punte de legătură între arta occidentală și cea orientală. Cu o colecție împrumutată până în 2037 de la fratele său mai mare din Paris, plus o colecție proprie, muzeul este în sine o operă de artă. Din punct de vedere al exponatelor, m-a lăsat destul de rece. Poți liniștit să trăiești și fără o vizită aici. DAR! Dacă interesul tău se extinde și dincolo de exponate, la partea de ambient, de design, de arhitectură, atunci trebuie să vezi acest loc ce este studiat de arhitecții din întreaga lume pentru implementarea spectaculoasă, dar și pentru integrarea în peisaj.
Deci da, Dubaiul are multe altele de oferit în afară de „cârciumi”, plajă și mall-uri. Iar eu îmi doresc în continuare să îl mai explorez. Ceea ce vă urez și vouă!
