CE SĂ VIZITEZI ÎN PERU 2 – PATRU ZILE PÂNĂ LA MACHU PICCHU

Machu Picchu este poate motivul principal pentru care pornești să străbați jumătate de glob până în cealaltă emisferă, în Peru.

Odată aterizat în Lima, pentru a ajunge la faimosul sit arheologic, trebuie să iei un avion spre Cusco, iar de acolo un tren sau autocar spre Aguas Calientes sau Machu Picchu Village, localitatea de la baza muntelui pe care se află obiectivul turistic. Orășelul este unul eminamente turistic, cu multe hoteluri, restaurante și magazine de suveniruri, dar și o piață de suveniruri care, pe vremuri era superbă. Spun asta pentru că atunci când mi-am făcut documentarea, am văzut imagini interesante, însă acum, după mai bine de un an de lipsă de activitate, Aguas Calientes părea în unele locuri aproape părăsit, iar piața de suveniruri era tristă, cu un sfert din tarabe deschise, ale căror proprietari priveau în gol, în speranța câte unei fețe palide care le va face o vânzare de câțiva soli (moneda locală).

La sit se poate ajunge doar cu autocarele oficiale, al căror bilet este inclus în taxa de vizitare. Se intră la ore fixe, conform biletului, care, apropo, costă în jur de 30 euro. Peisajul este spectaculos, iar regulile sunt dubioase. Dincolo de mizeriile legate de covid și armata de paznici care te hărțuiesc, nu ai voie să ridici drone și nici să dansezi (?!?!), nu ai voie să mănânci (pentru că presupune să îți scoți masca), și încă alte stupizenii, pe care nu le-am citit, ceea ce s-a tradus în a le da cu virgulă armatei de cerberi, încălcând suficient de multe reguli.

Prezența lamelor în situl arheologic este faimoasă, dar noi nu am avut parte decât de âteva adunate într-o singură zonă.

Nu o să vă povestesc nimic istoric legat de Machu Picchu pentru că există atât de multe alte surse de informații mult mai exacte decât amintirile mele. Dar o să vă povestesc despre cealaltă cale de acces către Aguas Calientes, și anume un trakking de 4 zile până la Machu Pichu, început oarecum tot din Cusco.

Nu sunt nici pe departe o fană a muntelui și drumețiilor, însă mi-am dorit să am această experiență. Știu că nu o voi mai repeta vreodată (hai, fie, 99% nu o voi mai repeta), însă nu îmi pare rău că am făcut-o. Dar pentru voi, toți cei cărora vă plac astfel de activități, o recomand din toată inima.

Mașina din Cusco te duce la poalele unor munți spectaculoși, pe Salkantai Trail, un urcuș de câteva ore, nu tocmai ușor, dar care se poate face și călare, cu cai trași de șerpași (deci nu trebuie să știi să călărești). În mod normal, odată ajuns în vârf, coborârea se face pe cealaltă parte a muntelui, însă la momentul la care am fost noi, niște alunecări de teren masive blocaseră cărarea, așa că am făcut cale întoarsă și am ocolit cu mașina până la următoarea destinație.

La poalele muntelui se stă în domuri tip cort, cu baie și pat confortabil, însă extrem de friguroase, apărându-te doar de vânt și ploi, dar frigul ce în nopțile bune este pe la 0 grade, nu îl pot opri. Oricât de puțin mi-ar plăcea mie muntele, nu pot să contest peisajele de îți taie respirația, dar și orice capacitate de a gândi. Și nu, nu este de la cei 4600 m altitudine și lipsa de oxigen, ci de la pura măreție.

Etapa următoarea a călătoriei se desfășoară pe Inca Trail, drumul incașilor, din zona Santa Teresa, unde noi am avut parte de o vizită la un ștrand termal și o noapte petrecută la plantațiile de cafea. De aici drumeția pornește pe cărări de junglă, cu vegetație luxuriantă, flori spectaculoase și insecte inedite spre un sit micuț, situat peste un munte de Machu Picchu. Llactapata era han pentru mesagerii incași ce băteau cărările de munte, iar în apropiere este singurul hotel cu vedere spre centrul administrativ important din vremurile de mult apuse ale Imperiului, Machu Picchu.

O nouă etapă, de data aceasta în coborâre, ne-a purtat pașii tot prin vegetația bogată a „pădurii de nori”, cum îi spun localnicii, până în vale. De aici poți continua plimbarea de-a lungul liniei ferate sau poți aștepta trenul ce te duce în Aguas Calientes. Noi am ales varianta pe jos, pentru că a doua zi aveam deja bilete cumpărate pentru Machu Picchu Train până în Ollaytaitambo, linie eminamente turistică, ce străbate Valea Sacră la bordul unui tren cu tavan semi transparent, care îți permite să admiri peisajul.