Ce se întâmplă când reunești 15 food bloggers într-un singur loc timp de câteva zile? Păi primul răspuns este că se răcește mâncarea… Pentru că, știți voi bancurile alea cu bloggerii de food care nu te lasă să mănânci până nu obțin cadrul perfect? Ei bine, nu sunt bancuri! Așa că un food camp a fost locul perfect în care fiecare să își arate talentele culinare, dar și de captare a imaginii perfecte.
Așadar, Food Camp Sibiu!
Dacă m-ați urmărit pe Facebook și Instagram, probabil că v-ați plictisit de toate postările mele cu mâncare de acum două săptămâni, atunci când alături de o echipă minunată am cucerit Sibiul pentru a descoperi rețete locale și a promova gastronomia din zonă pentru că în 2019 Sibiul va fi Regiune Gastronomică Europeană. Restul evenimentelor culinare de anul acesta le găsiți aici.
Food Camp Sibiu
De marți până vineri am participat la concursuri, am vizitat Sibiul și împrejurimile sale și ne-am pregătit fizic și emoțional pentru ziua de sâmbătă, atunci când toți am pregătit cu încântare multă mâncare pentru cei ce treceau prin Piața Mică din Sibiu.
Teoretic, în Food Camp Sibiu am fost 12 bloggeri culinari, practic, însă, am fost vreo 17 persoane implicate în povestea asta. Însă noi, participanții principali, am fost împărțiți în trei echipe a câte patru membri și am participat în această formulă la toate acțiunile, fie că era vorba de treasure hunt-ul pentru găsirea rețetelor pe care urma să le gătim, fie că era vorba de concursul de cumpărături de ingrediente sau de pregătitul meselor pentru colegi și pentru publicul din Sibiu.
Am avut mic dejunuri bogate pregătite de fiecare echipă în parte și de un masterchef, am avut cine copioase pregătite tot de noi, dar și de localnice iscusite, cât și de Masterchef Ciprian. Am gătit tradițional pentru localnici și am vizitat locuri pe care eu cel puțin nu le mai văzusem niciodată.
Despre toată desfășurarea de forțe, însă, nu o să vă povestesc, ci o să vă las să vedeți jurnalul video de mai jos.
Ce mi-a plăcut în Food Camp Sibiu
Ca să începem cu începutul, adică cu drumul, am aterizat la sediul BMW România de unde am plecat acasă în Food Camp cu un X2, o mașinuță care mi-a făcut viața ușoară timp de șase zile… Deci prima bilă albă la borcanul de dulcețuri este mașina pe care am condus-o.
După plecare, prima oprire a fost la un mic dejun spectaculos pregătit de cei de la benzinăriile Mol, în al lor Fresh Corner.
Drumul pe care organizatorii l-au ales spre Sibiu a trecut pe Transfăgărășan și pe la Bâlea Lac, un drum și loc spectaculoase, pe care îmi doream de ceva vreme să le văd și mă bucur că a fost în asemenea manieră.
În plimbările prin Sibiu am revenit la Astra, Muzeul Satului, despre care v-am mai spus că îmi place mult. Și practic vizavi de Astra se deschide drumul spre Cisnădie și Cisnădioara. De Cisnădie știam de multă vreme cum că s-ar face nu știu ce covoare acolo, însă Cisnădioara am descoperit-o acum grație bisericii fortificate din vârful dealului, un loc ce îndeamnă la meditație.
Din păcate am fost dezamăgită de Palatul Brukenthal din Avrig, dar pentru că nu am un subcapitol pentru dezamăgiri (nu sunt suficiente!), îl trec aici.
Promit să revin cu cel puțin două rețete din Food Camp Sibiu care mi-au fost solicitate pe parcursul postărilor fără număr.
[…] revenit în Food Camp la Sibiu după aproape un an, într-o formulă aproximativ la fel ca data trecută. De data aceasta, însă, […]