Weekend-ul trecut am tras o fugă până la Sibiu, invitată de Asociația My Transylvania pentru a înțelege de la fața locului despre ce e vorba în povestea brunch-urilor transilvănene și a Transilvania Gastronomică, festivalul ce va avea loc la sfârșitul acestei săptămâni.
Sibiu, un oraș pe care l-am descoperit acum
Am mai trecut prin Sibiu de vreo două ori, dar o dată a fost chiar în trecere și o dată am petrecut o seară acolo, în Piața Mare și cam atât. Dar acum am avut ocazia ca în afară de vizitele prin împrejurimile Sibiului, să am parte și de un tur făcut de Cristi, maestrul de ceremonii de la My Transylvania, prin zona veche a orașului, ocazie cu care am descoperit cât de frumos este. În afara centrului vechi, este un oraș ca oricare altul, dar în cetate am avut o senzație interesantă. Mi se părea ciudat când auzeam în jurul meu vorbindu-se masiv românește pentru că peisajul era clar de țară străină. Puteam fi lejer la Praga sau Neurenberg sau Budapesta…
Am trecut prin tot felul de pasaje, am descoperit o grămadă de curți interioare, am văzut porți maestoase, clădiri cu decorațiuni superbe și am aflat povești interesante. Dacă memoria m-ar ajuta, ar fi interesante și peste câteva săptămâni și ani. Dar uite o chestie pe care am aflat-o și sper să nu o uit: bisericile protestante au în vârful turlei nu o cruce, ci o bilă, care simbolizează unitatea și egalitatea enoriașilor și a slujbașilor, spre deosebire de sistemul ierarhic din biserica catolică.
Muzeul Astra Sibiu
În ultima zi am ajuns și la Muzeul Satului, Asta. Este situat la margine orașului, pe un drum cu trotuare de promenadă, piste de biciclete și bănci pe care chiar stau oameni și se întinde pe o suprafață foarte mare. De fapt, am aflat că este al doilea ca mărime din Europa, după cel din Suedia. Nu am petrecut aici decât vreo două ore, am vizitat zona cu case din Mărginimea Sibiului și ne-am chinuit să mâncăm (după trei zile de ghiftuire) niște gogoși și să le facem să curgă mai bine pe gâtlej cu un sirop de zmeură răcoritor.
Muzeul nu e doar muzeu, ci e și parc pentru sibieni, care au un abonament familial simbolic și vin aici la relaxare, o bârfă mică, așa cum am observat două doamne pe o bancă, pe lângă care am trecut pe rând și fiecare a prins o părticică din povestea lor, dar vin și la biserică și la pescuit.
La piață la Sibiu
Ca în țări mai cu tradiție în acest sens (cum ar fi Italia), și la Sibiu au loc piețe volante în câte o zi prin oraș sau prin localitățile din împrejurimie, unde producătorii locali vin să își vândă marfa. Există și piața permanentă, la Cibin (care este inclusă și în programul festivalului Transilvania Gastronomică), dar piețele volante sunt șmecheria.
Într-o astfel de viață am fost și eu sâmbătă dimineață. Bine organizată, pe categorii de producători, întinsă pe treptele sălii sportului și pe trotuarul din față, extrem de curată și plăcută. Iar surpriza maximă am avut-o când am trecut pe acolo după-amiaza și nu mai era nicio urmă a pieței, totul strâns, nici măcar o frunză de varză rămasă pe trotuar.
Tot Cristi ne-a făcut cunoștință cu diverși producători, așa că am gustat și cumpărat brânzeturi diverse, pâine de casă (aia cu cartof e minunată!), unt (eu nu prea sunt fană a produselor lactate de țară, dar am mâncat un unt chiar foarte bun și am gustat și faimosul – în zonă – unt de oaie, care este mult prea puternic pentru gusturile mele), miere, gemuri, mezeluri și plăcinte. Chiar este o plăcere să vii la piață! (Mie îmi place și la mine la piață, dar aici autenticitatea era mai autentică, ca să zic așa)
Și am mai observat ceva: oamenii nu erau așa sălbaticii ca cei din Moghioroș (piața de lângă mine), când le ziceam că vreau să îi pozez sau să le pozez marfa.
Transilvania Brunch
Anul trecut am auzit prima oară despre Transilvania Brunch, deși sunt deja în al nouălea an de desfășurare. Ideea este minunată și mi-am dorit să ajung și eu la o astfel de manifestare, dar la mine mai greu cu organizarea unor excursii așa scurte. Însă, până la urmă, tot am ajuns.
Ce este Transilvania Brunch? Păi e un brunch cu produse locale, în gospodăriile locale. O dată pe lună în curtea câte unui producător din zonă, se desfășoară o masă la care vine cine vrea, în baza unei înscrieri prealabile, pentru a mânca, a petrece timp în aer liber și a socializa. Programul brunch-urilor este disponibil de la începutul anului aici și poți să te înscrii la care din ele vrei, desfășurându-se între aprilie și octombrie, iar costul participării fiind de 75 lei. Mâncarea este pregătită de gazde și vecinătățile ajută cu mână de lucru și infrastructură, atmosfera este relaxată și uneori de întâmplă și activități „extrașcolare”.
Noi am ajuns sâmbătă, după piață, la Ilimbav, un sat din apropiere unde, în casa unei calfe călătoare, am luat o masă bună cu mezeluri din porc mangalitza și vită angus, cu brânzeturi și un grătar delicios de vițel angus. Vitele sunt crescute liber, nu în stauluri aglomerate și aici, în gospodărie, era creșa de viței, pe care am și vizitat-o.
Cu ocazia asta am aflat și de obiceiul calfelor călătoare, despre care credeam că este de mult apus. Tinerii își aleg un meșteșug tradițional și devin calfe ale meșterilor și timp de trei ani trebuie să plece de acasă și să nu se mai întoarcă, stând câteva luni pe la câte un meșter, unde muncesc pentru casă și masă.
În pauza dintre aperitive și friptură, am dat o raită pe dealul de lângă sat, până sus în vârful lui, de unde se vedea întregul ținut și, pentru că eu nu pot rata nimic ce poate fi cățărat, am vrut să văd valea și mai de sus, de pe stivele de baloți de paie.
Nu chiar brunch, ci mai curând de un „linner” am avut parte și în prima zi când, după lungul drum de la București, am fost primiți de familia Badiu la Pensiunea Badiu, unde nu doar că am mâncat bine, dar am și primit o lecție foarte interesantă despre brânzeturi și alcoolul distilat de la domnul Badiu, nu doar proprietar de pensiune, ci și profesor de specialitate. Printre altele am aflat că telemeau de oaie, dacă este bună, trebuie să rămână ca un unt pe degete atunci când iei o bucățică și o freci, exact ca în poza din calupul de mai jos.
Pensiunea Badiu este în satul Rășinari, la o aruncătură de băț de Sibiu. De fapt, Rășinariul se putea mândri pe vremuri cu legăura directă cu Sibiul prin linia de tramvai. Linie care a fost apoi abandonată, tramvaiele se odihnesc printre bălării la marginea localității, dar se pare că există demersuri pentru a fi preluate de primăria Rășinari și transformate în atracții turistice, iar Asociația My Transylvania are deja în plan o degustare de brânzeturi locale în tramvai, pe ruta Sibiu-Rășinari. Ar fi chiar cool!
Festivalul Transilvania Gastronomică
Și acum să ajungem la oile noastre, adică la scopul acestui articol. Știu că a fost cam lungă introducerea, dar nu puteam să mă abțin și să vă povestesc sec despre festival, mai ales că m-am simțit așa de bine la Sibiu.
Festivalul Transilvania Gastronomică va avea loc la sfârșitul acestei săptămâni, între 1 și 4 septembrie și va cuprinde diverse activități culinare în tot orașul. Piața Cibin va fi un punct de atracție, iar hala Redal Expo va găzdui toți producătorii din zonă și demonstrații culinare, dar și concursul Young European Chef Award, iar restaurante din oraș vor avea meniuri și acțiuni speciale, dedicate evenimentului.
Deci dacă nu aveți ce face în weekend, vă invit la Sibiu, fie numai și pentru a vă face plinul cu brânzeturi, mezeluri și pâine autentice, plus restul de chestii bune-bune. Eu m-am întors de acolo cu o sacoșă plină și primul lucru pe care l-am făcut a fost să încerc o rețetă locală: caș de Fântânele – un caș afumat, pus la cuptor cu ierburi aromatice presarate pe deasupra, printre care și finchen, o plantă sălbatică ce seamănă cu mărarul, dar are alt gust (e și în pozele de mai sus, de la piață), și când e bine topit, după vreo 20 de minute, scos și presărat cu miere. Chiar e o nebunie!
Acestea fiind zise, vă las să studiați programul Festivalului Transilvania Gastronomică aici și vă urez poftă bună!
PS: Am aflat că o altă acțiune majoră în care Sibiul speră să fie implicat este titulatura de European Region of Gastronomy în 2019, o activare europeană de promovare a culturii gastronomice locale din diverse regiuni. Să îi ținem pumnii, zic!
PPS: Imaginea din deschidere ilustrează cel mai bine impresia pe care mi-a lăsat-o această excursie: veselă, colorată, frumoasă, elegantă, pitorească și plină de speranță pentru că se mai face ceva constructiv și în țara asta.
[…] am cucerit Sibiul pentru a descoperi rețete locale și a promova gastronomia din zonă pentru că în 2019 Sibiul va fi Regiune Gastronomică Europeană. Restul evenimentelor culinare de anul acesta le găsiți […]
[…] câțiva ani îl cunoșteam pe Cristian Cismaru și lucrurile frumoase pe care le face cu asociația My Transilvania. În timp, brunch-urile […]