călătorii Diverse Video

FOOD CAMP SIBIU 2019 [video]

food camp

Am revenit în Food Camp la Sibiu după aproape un an, într-o formulă aproximativ la fel ca data trecută. De data aceasta, însă, am stat de luni până duminică, dar cu ceva mai puține activități și mai multă găteală la cabană.

Partenerul nostru de drum a fost anul acesta Mini, care sărbătorește 60 de ani de istorie bogată, așa că ne-am început călătoria de la sediul BMW, unde vechiul meu amic Alex Șeremet ne-a spus pe scurt istoria mașinuțelor pe care urma să le conducem.

Am luat apoi drumul autostrăzii A1 și prima oprire a fost pentru un brunch la benzinăria Mol de la km 80. Cu refill-ul făcut, ne-am îndreptat spre Transfăgărașan și lacul Bâlea, pentru o nouă sesiune de poze aici. Drumul, la fel de spectaculos ca anul trecut, lacul, la fel de frumos, doar temperaturile erau ceva mai ridicate. Am coborât dincolo de Făgărași și ne-am îndreptat spre Castelul de Lut de la Valea Zânelor, acea construcție ce se vrea din povești, și care a inundat rețelele sociale de fotografii. Locul e mic și nu cine știe ce spectaculos. Dar mi-am făcut și eu poza regulamentară, în timp ce așteptam să pornim spre destinația finală, Păltiniș, acolo unde urma să fim cazați vreme de o săptămână.

Aici sigur nu e nimeni acasă!

Am ajuns la timp pentru un apus spectaculos și o bere, moment în care am fost pusă în dificultate, dacă să aleg un Kronenburg Blanc 1664 sau un Angelo Poretti. În prima seară am aflat și repartizarea pe echipe, așadar de data asta am pus osul la treabă alături de vechii prieteni Alina și Marius Dragne și Miruna Lică, pe care am cunoscut-o cu ocazia acestui food camp.

Marți dimineață ne-a așteptat un mic dejun nemțesc, oferit în colaborare cu Biroul de Turism German și pregătit de colegii din prima echipă. La prânz am plecat să luăm masa la Conacul Maria Theresa, construit deasupra unei temnițe din vremea împărătesei austro-ungare, despre a cărui istorie vă povestesc în filmuleț. Pentru seară a venit Simona Pope care, cu echipamentul de la Heinner, ne-a arătat cum să facem un strudel de mere pentru că și cina a fost una cu iz german. Echipa mea a gătit o supă de cartofi.

Miercuri dimineață a fost ziua în care echipa mea a pregătit un mic dejun al copilăriei, oferit în colaborare cu Olympus. Deși recunosc că nu am mâncat niciodată în copilărie parizer pane, acum a fost votat pentru pregătire, așa că am gustat și eu pentru a doua oară, cred, din așa ceva. Și chiar a fost bun, Marius a făcut treabă bună! În rest, ne-am răsfățat colegii cu griș cu lapte, cremă de brânză cu mărar și frigănele. Peste zi am stat la hotel, fiind și o zi mohorâtă, de tomnă, și am tot gătit pentru celelalte mese ale zilei.

Frigănle cu dulceață de mere făcută pe loc și ceai. Fix ca în copilărie.

Joi ne-am început ziua cu mic dejunul pregătit de Carrefour împreună cu chef Daniel Joa cu produse în marea lor majoritate bio. Apoi am plecat într-un loc care mi-a plăcut mult: ferma Karpaten Meat, prima fermă de vite black angus din România. Pentru că, așa cum o spun mereu, eu vreau să cred că toată carnea vine din galantar, nu vreau să mă gândesc nici aici ce se întâmplă cu vacile după ce părăsesc ferma, însă mă bucur că atâta vreme cât sunt rezidente, ele trăiesc în natură, pe pajiști întinse, cu mâncare de calitate, are liber și un habitat cât se poate de natural, nu în boxe insalubre și lipsite de lumină.

Vineri mic dejunul ne-a fost pregătit de cea de-a treia echipă împreună cu chef Joa. Ziua ne-am petrecut-o tot în camp, urcând un pic pe deal pentru o activare a celor cu lentilele Essilor. După-amiaza ne-am petrecut-o alături de familia Cristurean, unul din cultivatorii bio din zonă, cu care am făcut o delicioasă zacuscă, pentru că pe lângă legumele în stare naturală, ei mai au la vânzare și diverse conserve.

Sâmbătă a fost ziua cea mare a taberei Food Camp, găteala din Piața Mică a Sibiului. Bucătăria a fost mult mai bine organizată ca anul trecut (s-a văzut experiența!), dar și noi am fost mai implicați pe perioada întregii zile, spre deosebire de anul trecut când am lucrat doar pe sloturile orare desemnate fiecărei echipe. Anul acesta, pentru că pe parcursul întregii tabere nu a mai fost practic deloc spiritul de competiție activat, am format o mare echipă de lucru toată ziua care a pregătit: supă de pui cu tăieței, cârnați cu piure și varză acră, papanași, supă de chimen, păstrăv prăjit cu salată de roșii, cheesecake deconstruit, salată de cartof cu vită angus, ciulama de ciuperci și alivenci.

Să mai și muncim, zic

Seara am picat lați, iar a doua zi după mic dejun și încărcarea cu bunătăți a micilor Mini, am făcut cale întoarsă spre București.

Content not available.
Please allow cookies by clicking Accept on the banner Continutul nu e accesabil.
Va rugam sa acceptati cookiurile prin accesarea butonului: Accespt din banner.;

Și uite așa s-a mai încheiat un an de Food Camp Sibiu.

1 Comment

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close