Vă spuneam că în Los Angeles plimbările la pas sunt relativ utopice. Distanţele sunt imense şi zonele de interes foarte împrăştiate. Dar, odată parcat undeva, sunt locuri frumoase de explorat. Înainte de a pleca în America am citit un articol despre ce poţi vedea interesant în LA în afară de clasicul Hollywood Bulevard & Co. Aşa am decoperit aceste două destinaţii simpatice. Pe prima oricum aş fi explorat-o în amănunt pentru că era la 10 minute de mers pe jos de unde locuiam şi m-am tot fâţâit pe acolo. Pentru a doua a trebuit să conduc până în centrul Los Angelesului, dar nu mi-a părut rău.
Farmers Market
Adică piaţă, unde fermieri au tarabe cu de toate. Nu arată nici pe departe ca o piaţă românească, fiind mai curând o aglomerare de mici magazine şi fermierii nu prea sunt ei fermieri, că găseşti standuri de suveniruri, prăjituri, magazine de tot felul, dar şi legume, carne şi lactate. Piaţa este parte a unui mare complex, însă, care reuneşte şi locuri de luat masa şi se învecinează cu un mall în aer liber, The Grove. Tot complexul merită vizitat. Şi dacă tot te-ai parcat acolo, poţi să tragi o fugă şi peste stradă, la un alt complex de magazine, printre care şi minunatul Whole Foods despre care am mai scris. Şi, la 5 minute de mers pe jos, un alt mall se ridică semeţ în peisaj: Beverly Mall. Şi fix lângă el, ce să vezi?, un alt complex de magazine. Deci recomandarea mea: cel puţin o zi de alocat perimetrului şi, dacă n-ai puterea să te plimbi ca la muzeu, un card cât mai plin…
Olvera Street
Complet ruptă din peisaj, în mijlocul zonei de zgârie-nori din centrul Los Angelesului, strada Olvera este de fapt un bazar mexican, plin de tarabe cu produse tradiţionale mexicane, plin de mexicani (evident!), vreo două tonete cu mâncare şi mariachi în exerciţiul funcţiunii. Plus o cruce mare (cum altfel?!), care străjuieşte la una din cele două intrări. Iniţial mă gândeam dacă mai are rost să mă duc, fiind ultima zi, când mai erau o grămadă de alte lucrui de făcut, de cumpărat. Dar m-am organizat, m-am suit în maşină şi am pornit pe drumul aproape drept, trecând prin Korea Town (pe care nu am mai apucat să-l văd de data asta şi să-l gust), către downtown-ul cu a sa pată foarte colorată. Şi nu mi-a părut rău. A fost bucăţica de Mexic semi-autentică pe care am ratat-o atunci când din diverse motive nu am mai tras fuga până la Tijuana cu care mă amăgisem vreo două zile. Dar Los Angelesul mă aşteaptă oricând pregătit, iar Tijuana nu e decât la două ore distanţă. Caramba!
