Rămăsesem datoare cu cel de-al doilea episod din ce să vizitezi în Iordania. Să vedem dacă îmi mai aduc aminte, că au trecut niște luni bune de atunci…
Pe lângă Petrea și deșertul Wadi Rum, noi ne-am mai trecut în program o vizită la Marea Moartă și o zi în Amman, capitala Iordaniei. Prin programele turistice mai există și vizita la Marea Roșie, dar acolo nu am mai ajuns.
Înainte de a vă povesti amănuntele, vreau să fac o precizare. Este foarte interesant cum vibrăm fiecare din noi cu locurile în care mergem. Eu am o fascinație pentru țările arabe și estetica lor, deși nu am fost în prea multe. Totuși, Iordania nu mi-a plăcut. Poate și pentru că nu are o estetică. Însă prietenul Ovidiu, care a plecat după mine cam pe același traseu, a fost foarte încântat de ceea ce i-a oferit din punct de vedere experiențial această țară. Așa că vă invit să fiți pe fază când va publica articolele despre Iordania ca să vedeți și punctul lui de vedere.
Marea Moartă
Aveam o fantezie vizavi de acest loc. Nu știu de ce, dar mi se părea o experiență interesantă să te scalzi în Marea Moartă. Care e de fapt un lac chiar micuț, pentru că sunt zeci, dacă nu chiar peste o sută de lacuri în lume cu o suprafață mult mai mare.
Dar să revenim. Am luat contact cu marea de pe șoseaua care ne purta de la Petra către resort-ul unde urma să stăm. Era o suprafață intactă, albastru închis, mărginită de un mal stâncos și nu foarte prietenos. În zare, peste mare, se vedea Israelul. L-am întrebat pe ghid dacă lumea poate să vină și să se oprească pe marginea apei oriunde vrea, așa cum facem noi la mare sau la lacurile de pe domeniul public. Ne-a zis că nu, că doar într-o anumită zonă este permis accesul publicului. La fel cum doar în altă zonă este permisă exploatarea ei industrial.
Am ajuns la hotel, unde ne-a lovit un miros oarecum de canalizare când am intrat în cameră. Am crezut că au probleme cu instalațiile, însă când am ieșit pe balcon, mirosul era mai puternic. Dar ne-am obișnuit repede cu el și ne-am pregătit să mergem la plajă… Well, plaja era la vreo 800 m distanță de hotel și nu era decât un teren viran, lângă un șantier, cu un pământ ușor nisipos și cu margini nămoloase din care reprezentantul hotelului aducea găleți de nămol pe care să le verse în bazinul amenajat lângă șezlonguri și cu care să te ungi pe organism. Pentru că despre asta este vorba la Marea Moartă, despre proprietățile curative ale apei pline de minerale și ale nămolului.
Experiența mării efectiv nu necesită prea mult timp. Deci dacă nu vă duceți acolo pentru vreo cură de tratament, mai mult de jumate de zi nu aveți ce face. Da, apa te ține la suprafață, însă nu poți înota. Este densă și foarte sărată și nu poți băga capul la fund pentru că pleci de acolo în chinuri. Orice leziune ai la suprafața pielii, ustură. De fapt, ustură și pielea toată, dacă e ceva mai sensibilă. Mi-a plăcut, însă, senzația de catifelare pe care ți-o dă. Ce m-a surprins cu adevărat este temperatura apei, care era extrem de caldă. Probabil pe la 40 de grade, ca atunci când intri într-o cadă.
Seara a fost plăcut, însă când am revenit de dimineață, cu soare și căldură afară, intratul în apă era chiar enervant.
M-am dat cu nămol scos cu mâinile mele din mal, dar am făcut și un tratament spa care a costat mai mult decât camera pe o noapte. Așadar mă declar mulțumită de ceea ce am trăit la Marea Moartă. Mi-am făcut damblaua.
Dacă tot sunteți acolo, mai sunt două obiective turistice pentru care noi nu am mai avut timp. Este vorba de muntele Nebo, locul unde se crede că Moise și-a văzut în sfârșit pământul sfânt promis. Foarte aproape este și locul în care Isus și-a primit botezul în râul Iordanului de la Ioan Botezătorul.
Amman
Să încep așa dezamăgitor spunând că Amman este cea mai urâtă capitală în care am fost eu? Mda, urât din partea mea!
Am făcut această afirmație pentru că Ammanul este un oraj bej, cu o foarte mică zonă rezidențială mai elegantă în care găsești și vegetație, în rest numai clădiri cam urâte, străzi și ceva mizerie. E forfotă, dar nu asta m-a deranjat, ci lipsa esteticii stradale.
Aici, însă, sunt o serie de muzee și situri arheologice care merită explorate. Noi am fost să vedem amfiteatrul roman. Bine, de fapt stăteam fix vizavi de el și este un loc public, deschis, unde poți merge oricând. Am ajuns și pe o colină deasupra orașului, acolo unde tronează situl roman Citadella, unde poți să te plimbi singur sau cu un ghid, așa cum ne-am luat noi. Ceea ce mi-a plăcut aici este că vestigiile nu sunt îngrădite și poți practic să intri în ele.
În Capitală sunt tot felul de muzee, dar noi ne-am îndreptat doar către cel de artă contemporană, pe care poate că știți deja că eu nu le ratez niciodată. Nici acesta nu m-a dat pe spate, dar măcar este un loc frumos, cu o cafenea modernă și cu un view panoramic, situată la ultimul etaj.
Ceea ce mi-a plăcut, și care ar fi fost chiar dubios să nu îmi placă, este zona de piață, de bazar, agitația, mirosurile, magazinele de condimente, tarabele cu fructe, legume și de toate. Zona de bazar vizitată de noi este foarte centrală, între marea moschee Husseini și amfiteatrul roman.
Și să nu uităm de multele magazine de parfumuri făcute în făbricuțe proprii. Arome puternice, orientale pe care ți le poți lua acasă în ce gramaje vrei.
Cam despre asta a fost excursia mea în Iordania. Nu zic că nu este o experiență care merită, dar zic că nu m-aș mai întoarce, așa cum spun, de exemplu, despre Thailanda.
Și dacă tot sunteți acolo, trebuie să și mâncați. Despre mâncare, aici.
