CE SĂ VEZI ÎN VALENCIA (1)

Am ajuns oarecum conjunctural în vacanță la Valencia, dar nu regret niciun moment această conjunctură. Pentru că, după ce vorbeam cu diverse persoane și le spuneam unde plec, toți care fuseseră acolo îmi spuneau cu încântare că o să îmi placă. Și mi-a plăcut.

Valencia este în primul rând un oraș frumos, cu o arhitectură frumoasă, cu o peisagistică frumoasă și cu multe puncte de interes, de la cupa Sfântului Graal, la zonele de shopping. În cele câteva zile pe care le-am petrecut acolo, am încercat să descopăr cât mai mult din ea, fiind multe obiective, plus plăcerea mea de a mă plimba pur și simplu pe străzi. Totuși, norocul este că Valencia este un oraș destul de mic (niciun drum cu mașina nu dura mai mult de 20-25 minute, indiferent de direcția sau suburbia în care voiai să ajungi) și parcările de pe stradă sunt gratuite, iar cele de la subsolurile clădirilor nu sunt prea scumpe.

Dar să le luăm pe rând, în ordinea numerelor de pe tricou.

Plaja din Valencia (Malvarrosa)

Pentru că Valencia este un oraș cu o plajă considerabilă și pentru că pentru mine plaja este un aspect important al vacanțelor, voi începe cu ea.

Știți voi plaja de la Mamaia în partea ei cea mai lată? Ei bine, la Valencia este cel puțin dublă, dacă nu chiar mai mult. Și se întinde pe kilometri întregi de-a lungul coastei, al orașului și tot așa. Deși are nume diferite pe porțiuni diferite ale ei, începând cu Las Arenas imediat după port și continuându-se cu Malvarrosa, cea mai cunoscută, nu știi de fapt când treci din una în alta.

Plaja are zone amenajate, cred că țin de primărie, pentru că toate sunt la fel, cu șezlonguri, umbrele și câte un chioșc cu băuturi și ceva snaks-uri din loc în loc și în rest este publică, fiecare vine cu prosopul, umbrela sau măsuța de acasă. Asta mi-a plăcut foarte mult. Era plin de localnici, mai tineri sau mai bătrâni, care veneau cu mic, cu mare, la plajă cu masă și scaune pliante, umbrelă și un întreg festin, de la măsline la jamon și bere și își petreceau întreaga zi acolo. La capătul dinspre faleză al plajei există pe toată lungimea ei toalete și dușuri. Deci super civilizat. În apă se intra tot ca la Mamaia, mergi mult până la apă adânc, iar temperatura Mediteranei este una pe care eu o iubesc.

În zona Las Arenas este plin și de hoteluri și restaurante care mărginesc faleza, deci și aspectul ăsta e rezolvat. Însă nu prea are feeling-ul ăla estival, de stațiune, are clar tenta unei plaje de oraș.

Catedrala și Plaza de la Virgen

Despre istoria complexului de clădiri puteți citi pe o grămadă de site-uri și chiar și la fața locului, mai ales că în catedrală primești un walkman cu povești despre fiecare colțișor. În cadrul catedralei există și un muzeu și o expoziție Goya, dar într-una din alveole tronează și o cupă ce se presupune că este Sfântul Graal, cupa din care a băut Isus la Cina cea de taină.

 

 

Întreaga zonă veche în care se află catedrala și piațetele care o înconjoară este absolut superbă, iar complexul arhitectonic este un mix de stiluri interesant.

Grădinile Turia și Palau de la Musica

Prin Valencia trecea un râu. Turia. Și Turia mai avea obiceiul să inunde orașul. Și orașul s-a supărat și l-a deviat. Așa că acum s-a trezit cu o albie goală fix prin mijlocul lui. Așa că s-au apucat să facă un parc ce acum poartă numele de Grădinile Turia. Este un loc frumos chiar și pentru cineva ca mine care nu se entuziasmează la parcuri.

La un moment dat pe „malul parcului” este clădirea Palau de la Musica, adică palatul muzicii, despre care am auzit că este frumos în interior. Eu nu l-am văzut decât la exterior și puteți să îl vedeți și voi în poza de mai jos.

Revin data viitoare cu restul obiectivelor din Valencia, că deja mă lungesc și parcă văd că plecați să vă bucurați de ultimele zvâcniri ale verii.