Israelul este foarte accesibil, doar la 2 ore și un pic de zbor, am o prietenă bună care locuiește acolo de vreo 15 ani, și totuși nu am reușit să ajung până acum. Poate tocmai pentru că era așa de accesibil, l-am tot amânat.
O pereche de bilete de avion câștigate mai târziu, nu am mai avut nicio scuză pentru a amâna (aveam un timp limită în care să îmi încasez premiul), așa că în mai am ajuns la Tel Aviv, cu o scurtă vizită la Haifa. Aveam în plan și Ierusalimul, însă un pic de deranj belicos caracteristic zonei, m-a ținut departe de data asta de leagănul creștinătății. Nu că sunt eu vreo credincioasă, dar aș fi îndesat între cărămizile Zidului Plângerii câteva dorințe, că poate-poate…
Poate că voi veți avea mai mult noroc când veți merge, dar înainte de a pleca, iată ce trebuie să știți.
1.Viza
Nu este necesară pentru români. Însă pregătiți-vă pentru interogatorii lungi și lipsite de sens în care cred că numai numărul de la pantofi și data ultimei menstruații nu vă întreabă. În rest… merg până în pânzele albe. Dacă zburați cu Elal, compania lor națională, atunci interogatoriul este dublu, unul aici, pe Otopeni (nu știu dacă mai au zboruri și din alte orașe ale țării), și unul la destinație. Cu Wizz și Tarom, e liniște și pace la plecare. Pentru interviul de acolo aveți nevoie să le arătați, însă, dovada cazării și să le spuneți ce planuri aveți pe la ei.
2. Siguranța
După cum spuneam, am ajuns la Tel Aviv în plină răzmeriță. În zilele premergătoare se dăduseră câteva alarme, însă prietenii mei de acolo m-au asigurat că nu e vreo panică. Din fericire, în zilele cât am stat acolo, nu am avut parte de nicio alertă, așa că nu a trebuit să fug nicăieri să mă ascund de posibilele bombițe care fentează scutul anti-rachetă. Însă vorbind cu localnicii, mi-am dat seama cât sunt de relaxați, cum plajele sunt pline ochi și localurile erau și ele destul de animate. Iar eu în viața asta am învățat ceva: să îi observ pe cei care știu mai bine cum să se comporte în anumite situații și să le urmez exemplu. Pe velier, când erau valuri de 1,5-2 m l-am observat pe skipper și am văzut că este liniștit, așa că nu m-am panicat. La Tel Aviv am văzut relaxarea localnicilor și m-am relaxat și eu, și exemplele pot continua. În rest, Tel Avivul nu mi s-a părut deloc un oraș nesigur.
3. Banii
Se poate plăti cu cardul în majoritatea locurilor, chiar și la unele standuri din piață, dar nu la toate, așa că este bine să aveți și cash. Eu am plecat cu shekeli direct de acasă, pentru că sunt case de schimb în București unde poți găsi și moneda israeliană. Eu am schimbat la Dristor, la shaormerie.
4. Transportul local
Poți închiria mașină, așa cum fac unii prieteni de-ai mei când merg acolo sau te poți deplasa cu autobuzele și trenurile, care merg foarte bine. Prin oraș, stând foarte central, am mers numai pe jos, dar există și posibilitatea de a închiria trotinete electrice. Sunt destule piste încât să se meargă destul de bine. Nu au Uber, însă au o aplicație locală, Gett.
5. Mâncarea
În general am mâncat foarte bine, mai ales când vine vorba de mâncarea locală, de street food. O chestie de știut este că în restaurantele de pește, de exemplu, dar și în restaurantele arăbești, cu carne, plătești porția de proteină, și alături primești o grămadă de salate și garnituri, care uneori vin direct pe masă, cum te-ai așezat. Un fel de coperto, doar că mult mai bogat, pe care îl achiți separat dacă nu îți iei și cărnița aferentă.
6. Hainele
Populația este majoritar evreiască, cu puțini evrei ultra-ortodocși și puțini musulmani acoperiți, așa că vestimentația este cât se poate de lejeră, ca la noi. Dar dacă mergeți în Ierusalim pe la locurile sfinte, este bine să aveți umerii și genunchii acoperiți.
