călătorii decadenţa gustului Diverse Video

CE SĂ MĂNÂNCI ÎN ISTANBUL

Pe vremea când în București venea peste noi cea de-a doua iarnă de anul acesta, eu au fugit câteva zile de ea, ceva mai la sud, pentru o incursiune de două-trei zile printre aromele Orientului Apropiat. Și pentru că mai fusesem la Istanbul cu alte ocazii, acum nu am făcut decât să savurez orașul și să descopăr ce poți să mănânci în Istanbul.

De la street food la restaurante cu ștaif, totul trebuie încercat, însă topul meu are în vârf midiile umplute și caimacul și pekmezul de la micul dejun.

Street food în Istanbul

Gălăgie, trafic și arome care răzbat de la standurile de pe margini. Așa arată străzile din Istanbul. Cu o populație cât a României, orașul trebuie să își hrănească cetățenii, dar și turiștii. Așa că locurile de luat masa, mai improvizate sau mai așezate sunt cu duiumul.

V-am spus că în topul meu sunt midiile umplute, o minunăție de midii din Marea Neagră umplute cu orez cu condimente. Costă o liră bucata (abică aproape un leu) și au un gust genial. Eu le-am mâncat la Midyeci Ahmet. Tot acolo m-am întors și pentru kokoreç, adică intestine de oaie sau capră rotisate și puse în pâine.

 

Pe malul Bosforului, un alt sandviș faimos își așteaptă devoratorii: macroul în pâine. Este simplu, însă al naibii de bun, după cum țin eu minte.

Porumb fiert, castane coapte, covrigi, înghețată, salep, kebap, patiserii și dulciuri diverse, suc proaspăt stors de rodii sau portocale, chiar ai ce să mănânci în Istanbul pe stradă!

Bazarul de mirodenii

Este micuț și nu prea poți să te pierzi în el, așa cum sunt șansele să te pierzi în Marele Bazar.

Turcii sunt innebuniti dupa dude si migdale verzi (care seamana cu caisele noastre verzi). Ambele delicioase! :)

Aici găsești în general mirodenii, rahat, murături și alte mărunțișuri și este mai curând o zonă pentru turiști decât pentru localnici. Însă pe străduțele care pornesc din el, dai peste diverse „crâșme”, patiserii, etc., unde te poți înfrupta din bunătățile locale. Iar din bazar, sigur pleci cu pungile pline pentru că nu poți rezista tentației.

Restaurante pe alese

Primul la care am ajuns să iau masa a fost un restaurant al cărui proprietar a devenit faimos pe net datorită spectacolului pe care îl face cu focul. Mare și cu o atmosferă mai curând de restaurant de cartier, Hatay este situat în Etiler, un cartier elegant și are un meniu bogat, ale cărui preparate principale sunt făcute în vase de lut sigilate cu sare și venind la masă în flăcări, unde un ospătar mai mult sau mai puțin plictisit (al nostru a fost tare plictisit, dar la alte mese erau unii mai entuziaști) performează un spectacol de desfacere a mâncării.

Antreurile la Hatay sunt deja pregătite și ți le alegi de pe tava cu care vin ospătarii la tine.

Tot faima internautică i-a crescut vânzările și lui Nusret Gökçe, un măcelar ce acum poartă porecla de Salt Bae și care și-a deschis lanțul de steak house-uri Nusr-et. La Istanbul restaurantul este tot în Etiler, iar prețurile sunt decente (ca la noi), însă la New York, de exemplu, toată lumea se plânge de prețurile exagerate. Dacă vreți, însă, să treceți pe acolo în călătoria voastră în Turcia (mai are restaurante și în alte orașe), țineți cont să vă faceți rezervare din timp pentru că e mereu plin. Noi ne-am dus la o oră destul de devreme pentru cină, cu rezervare făcută, dar când am plecat, deja era o coadă considerabilă la intrare, toți aștptând să își preia mesele, ghici ce!, rezervate.

Friptură și ceapă „înflorită” la Nusr-et

Sushi de vită la Nusr-et

Baklava cu înghețată la Nusr-et

Într-una din zile am mers la Nezih, un local de pe malul Bosforului din zona Saryier, faimos pentru mic dejunul imens pe care îl servesc. Cred că dacă ajungeți prin zonă, este musai să treceți pe acolo. Și apoi să vă culcați, pentru că la cât mănânci, după aia nu mai ești în stare de nimic…

Doar un mic dejun…

Mențiuni speciale trebuie să adresez și pentru două deserturi de neratat și o băutură. Künefe este o plăcintă din fidea cu o brânză dulce la interior, pe care o găsiți și pe la noi în restaurantele turcești, dar pe care eu o comandam acolo peste tot. Și mai este tavuk gögsü, o budincă de lapte cu amidon și fire de piept de pui prin ea. Ceea ce mi-a plăcut foarte mult să beau a fost un fel de zeamă de murături, care seamănă cu moarea de varză, dar este picantă: șalgam.

Kunefe și ceai

Nu uitați să încheiați masa cu un păhărel de ceai. Sau mai multe, pentru că sunt din partea casei și vi le reumplu de câte ori vreți.

Mai multe despre ce să mănânci în Istanbul găsiți în videoul pe care l-am făcut acolo.

1 Comment

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.