DINTR-O EPOCĂ ÎN ALTA CU CITROEN

Luni şi marţi am respirat aerul liniştit al împrejurimilor Parisului pentru că am fost într-o vizită la una din fabricile Citroen, cu ocazia aniversării a 90 de ani de existenţă a brand-ului francez.

De stat, am stat într-un chateau frumos dar cam sanatoriu, plin de bătrâni veniţi la odihnă, unde atunci când nu se auzeau zgomote ciudate prin camere, era o linişte mormântală. Dar exact ăsta cred că este farmecul lui pentru că noi ne-am amuzat copios pe seama fantomelor care îl bântuie.

Marţi, prima oprire am făcut-o la un fel de muzeu Citroen unde am văzut modele din cele mai vechi timpuri până prin anii ’80 şi prototipuri, modele interesante, dar care n-au fost niciodată puse în producţie. Cred că de fiecare dată când un designer sau inginer mai avea vreo idee creaţă, băieţii se puneau pe treabă şi scoteau nişte modele cu adevărat futuriste pentru epoca lor. Chiar şi pentru momentul acutal.

În 90 de ani, sigla Citroen a luat diferite forme, dar toate, variaţiuni pe aceeaşi temă.

Pe două laturi ale unui unghi erau expuse bijuteriile de epocă şi prototipurile fantastice.

Două din prototipurile mele preferate:

Şi iată şi tuşa designerilor de modă care au contribuit la crearea unor modele limitate. Prima este recomandată don’şoarelor Pitzi, a doua este, însă, un clasic.

Pe sistemul „descoperiţi drumul corect”, cam aşa arăta un motor pe vremuri…

Următoarea oprire a fost la poligon, unde ne-am dat şi cu maşini de epocă şi cu unele mai noi, dar şi cu cele mai recente modele de C-uri. Pe lista cu bunătăţi s-au aflat un 10HP tip B2 Torpedo de 4 locuri din 1925, un Traction 11B cabriolet din 1939, un 2CV AZ din 1961, un DS 21 Pallas din 1969 şi un SM carburateur din 1970.

Preferata mea şi a tuturor, de altfel, a fost acest DS de mai jos care, la 115 CP mergea ca unsă, ca să nu mai vorbim de uşurinţa cu care învârteai volanul, echivalentă cu cea din zilele noastre, datorată unor tehnologii mult lăudate.

Aproape 90 de ani de istorie auto: C6 (2009) şi 10HP (1925):

Deşi ar putea părea poze din alea făcute cu maşinile altora în faţă la Rex, eu nu doar m-am suit în aceste bijuterii, ci chiar am făcut nişte ture cu ele. Cu 10HP-ul de mai jos a fost cel mai greu pentru că, în primul rând, pedalele de acceleraţie şi cea de viteză erau inversate şi, în plus, se conducea foarte greu. Probabil că doamnele acelor vremuri aveau muşchii braţelor antrenaţi de la partidele de tenis şi nu era chiar atât de dificil pentru ele să manevreze şi o maşină.