Ultimul episod din Cyclade vine cu un mix de insule care mi-au plăcut mult. Un fel de careul meu de ași. Nu știu să spun care mi-a plăcut mai mult, pentru că fiecare are farmecul ei.
Amorgos
La Amorgos, o insulă mică și pitorească, am ajuns pe la amurg și ne-am înfipt în prima tavernă care ne-a iești în cale. Am mâncat obișnuitele din acele două săptămâni (tzatziki, salată grecească, saganaki, caracatiță), dar și homar. A doua zi dimineață, la un late breakfast (grecii se trezesc mai greu și nu vin să deschidă taverna nici dacă au promis că te așteaptă cu un homar la micul dejun), transformat în brunch, am repetat experiența homarului, de dat aceasta fiind „one man show”-ul mesei și stropit cu proseco. Între cele două reprize de homari, însă, am reușit să ajungem la un loc absolut minunat: o mânăstire construită pe versantul stâncos al insulei. Nu, nu are nicio legătură cu Meteora. Este o pată văruită alb, lipită parcă pe peretele muntelui, sfidând înălțimile și scrutând orizontul albastru al Egeei. Înăuntru, o parte din pereți sunt constituiți chiar din stânca muntelui. Dacă ajungeți în zonă, e musai să mergeți și acolo.
Naxos
Portul din Naxos, frumos și mediu ca mărime, este străjuit la un capăt de poarta spre mare ridicată în cinstea zeului Poseidon. Un templu care probabil cândva a fost impunător și din care acum a mai rămas un singur cadru și câteva pietre, întâmpină călătorii pe mare de pe un deal aflat în imediata apropiere a insulei, în capătul unei mini-peninsule. Apusul strecurat prin cadrul de piatră rivalizează cu ușurință cu alte apusuri faimoase atât din Grecia cât și din alte locuri din lume. Și, credeți-mă, eu sunt o mare fană a apusurilor!
Portul urcă și el pe deal, într-o încrengătură de străduțe pe care abia trec doi oameni unul pe lângă celălalt, unde nu știi când începe și când se termină o clădire, cu forfota de la bază alimentată de multitudinea de magazine și taverne și liniștea de mai sus, străpunsă doar de acordurile unui pian ce străbăteau de la un concert în aer liber ce avea loc lângă vechea cetate.
Paros
Nu am dat înconjurul insulei, dar îmi pare o insulă mică și pitorească, iar portul mi se pare mai ales cochet. Orășelul de aici mi s-a părut cel mai cochet din câte am fost. Am văzut o grămadă de boutique-uri și terase extrem de frumoase, am văzut o marină minusculă pentru bărcile pescarilor, înconjurată de restaurante elegante, am văzut un mic fort ce se cerea fotografiat, și am simțit o atmosferă relaxantă și elegantă.
Poros
În Poros am stat cel mai mult: 3 nopți. Ar fi trebuit să petrecem prima noapte în Hydra, însă din lipsă de spațiu de parcare, am pornit mai departe, până în imensul port al Poros-ului, care aduce mai curând cu un port italian decât cu unul grecesc. Sau poate cu un lac imens. Aici a fost și singurul loc unde am mâncat mai bine, pentru că în rest nu m-a prea dat pe spate mâncarea. Dar am ajuns într-o seară la White Cat, restaurant vechi de la 1900 toamna (1909 mai exact), unde trag toate personalitățile care ajung pe acolo, și am mâncat bine, într-o atmosferă foarte plăcută, cu restaurantul întins pe un ponton peste apă. Am ajuns în seara următoare și la taverna Poseidon, unde chef-ul este român, rezident acolo de foarte mulți ani, și unde am mâncat o mâncare grecească delicioasă, cu cel mai bun miel kleftiko din toate cele două săptămâni.
Tot aici am avut parte și de ceva plaje drăguțe. Prima, în Russian Bay a avut un aer rustic și pitoresc. Am lăsat barca la ancoră în golf și unii am înotat, alții au mers cu barca gonflabilă până la plaja dominată de ruina unei vechi clădiri și aromele grătarului doamnei Maria care pregătea un foarte bun souvlaki. A doua, o plajă modernă, aproape de port, unde îi cunoscusem cu două seri înainte pe proprietarii restaurantului de peste drum, care administrează și plaja, la Askeli, și unde ne-am distrat, am băut shot-uri și am luat prânzul. Iar dacă ajungeți pe acolo, eu zic că nu strică să trageți o fugă și pe la ei că sunt tineri, simpatici și serviabili.
Cam atât despre vacanța ce s-a încheiat în urmă cu 10 zile și după care deja tânjesc. Așa că de acum îmi voi canaliza energiile spre următoarea!
[…] Celelalte episoade din Cyclade: aici și aici. […]
[…] de mulți oameni mișto, care compensează din plin. Și, apropo de oameni mișto, am avut parte de o vacanță pe apă, acel gen de vacanță pe care fiecare ar trebui să îl facă măcar o dată în viață, motiv […]