chestii-trestii

UN NOU SFÂRȘIT. UN NOU ÎNCEPUT.

Ca în fiecare an, în această zi, mă așez undeva confortabil și privesc înapoi la anul care s-a încheiat. Gata, am ajuns la un nou sfârșit. Și abia aștept un nou început. Pentru că anul ăsta a fost cam prost, în ciuda salbei de previziuni care anunțau un an mirobolant pentru lei.

Așa cum ziceam și la bilanțul trecut, încă mai cred în minuni și o mai aștept. După cum știm, speranța e cea mai mare curvă, dar e prietena mea. Nu mi-a fost niciodată scârbă de curve, dar mi-au displăcut profund curvele care pozează în virgine, ca să îl citez pe un clasic în viață. Însă speranța e cinstită.

2015 a fost un an prea puțin spectaculos, în care am învățat să nu mă mai surprindă nimic. Mi s-a confirmat din nou, parcă mai abitir ca în alți ani, să nu am încredere în oameni, oricât de dragi mi-ar fi. Așa am pierdut două prietene. Noroc că sunt înconjurată de mulți oameni mișto, care compensează din plin. Și, apropo de oameni mișto, am avut parte de o vacanță pe apă, acel gen de vacanță pe care fiecare ar trebui să îl facă măcar o dată în viață, motiv pentru care trebuie să-i mulțumesc unei persoane foarte dragi mie. Am mai tăiat astfel de pe lista de to do într-ale vacanțelor încă ceva. Mai rămân eterna și fascinanta Indie, săptămâna în Toscana, săptămâna în Provance, Maroc și câte și mai câte. Și dacă tot suntem la capitolul călătorii, nu pot să nu amintesc și zilele frumoase petrecute la Amsterdam în primăvară.

Într-un fel aș putea spune că a fost un an păgubos. La asta se adaugă și o joacă prostească care mi-a închis o ușă ce ar fi putu fi interesantă, dar tot datorită prietenei mele, Speranță, mă consolez că așa a fost să fie și că tot răul spre bine. 2015 a fost și anul în care am fost cât pe ce să mă îndrăgostesc după mulți ani, dar noroc că m-am echilibrat la timp și mi-am tras piciorul din groapă. A fost anul în care am descoperit cât de mult îmi place să trag cu arma și să fiu pe val. De fapt, valurile produse de barcă au fost cea mai tare chestie care mi s-a întâmplat anul ăsta.

Nu sunt omul schimbărilor dese și în cei 9 ani de când am blogul, i-am schimbat înfățișarea doar de două ori, însă imaginea pe care a căpătat-o anul ăsta îmi place foarte mult. Știu că e jucărie nouă și de aia îmi place, dar precedenta, când am trecut de la blogspot la propriul domeniu, nu m-a încântat așa tare.

Și anul acesta am gătit. Acasă, dar mai ales în public și pe la prieteni. Am făcut o demonstrație de live cooking la un eveniment și am mai câștigat un concurs de cooking.

Dar nu pot încheia bilanțul fără a fi mulțumită de faptul că am mai atins o bornă în cariera mea psihologică și mi-am încheiat supervizarea, devenind psihoterapeut autonom, scriind lucrarea de disertație care mă chinuia anul trecut pe vremea asta și construind câteva noi proiecte la Le Cabinet.

Cât despre un nou început… obișnuitele! Finalizarea proiectului de scris pe care îl am în minte de ani de zile (e așa, laitmotivul bilanțurilor, așa cum era/ este India), călătorii, țări mai calde, energie pentru noul proiect în care vreau să investesc emoțional și faptic, relații mai stânse cu câteva persoane care îmi plac de mor, dar cu care nu am reușit să construiesc încă povești reale, dincolo de socializări ocazionale, sănătate, bani și multe valuri. Ah, da, și o minune! Am zis!

La multi ani!

2 Comments

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close