Prin iarnă mi-au venit mie niște idei legate de Malaga și m-am decis că vreau să trag o fugă până acolo pe la începutul verii. Ceea ce am și făcut. După un zbor incomod de 4 ore (cum altfel cu wizz-ul?!), am ajuns plină de entuziasm în marele oraș andaluz. Am stat aproape 3 zile, în care nu am vizitat cam tot ce se putea, însă dacă mergi la program susținut, le rezolvi pe toate în doar câteva zile. Mai mult, nu merită să aloci, doar dacă nu îți iei mașină și pornești în explorarea împrejurimilor.
Centrul Vechi
Am avut un apartament chiar la intrarea în Centrul Vechi al orașului, o locație foarte bună dacă vii ca turist pentru câteva zile. Mai ales că aici, pe lângă zecile, poate sutele de restaurante și cafenele, se află multe din obiectivele turistice ale orașului.
Dacă sunteți fani ai turismului religios, zona centrală este plină de catedrale impozante. Nu sunt ceva spectaculos și cred că mai frumoasă este arhitectura exterioară decât interiorul.
Centrul Vechi nu e mare, deși la prima vedere pare că este o întortochere de străduțe, le dai de cap repede și multe din ele duc la zona fortăreței musulmane, Alcazaba, ce are la poale Teatrul Roman. Teatrul oferă o priveliște spectaculoasă din stradă, iar dincolo de zidurile impozante ale cetății din secolul al unsprezecelea, pare să se ascundă un interior frumos. Nu l-am vizitat de data aceasta, am lăsat lucruri de descoperit și pentru o călătorie ulterioară, pentru că îmi doresc să mă mai întorc aici. Și mai sus de Alcazaba, dar pornind urcușul de la poalele ei, se înalță falnic un alt vestigiu al epocii maure, castelul Gibralfaro, ce străjuia de pe dealul său întreaga regiune. Aici am urcat, dar numai noaptea, dincolo de orele de vizitare, așa că tot ce pot să vă spun despre acest loc este că are o panoramă superbă asupra orașului, de unde realizezi cât este de mare, de fapt, Malaga.
Muzee
Ca orice loc înțesat de turiști, nu pot lipsi muzeele. Nici la capitolul ăsta nu am fost campioană de această dată (am ales să mă duc o zi până la Marlbella, să văd cum e și acolo, și să sar peste câteva obiective din Malaga).
Malaga este locul copilăriei lui Picasso, așa că puteți vizita casa lui, dar și Muzeul. La cel din urmă am fost, că nu prea era de ratat. Nu m-a impresionat prea tare colecția, însă tot zic că merită vizitat. Îmi pare rău, însă, că nu am reușit să ajung la Muzeul de Artă Contemporană și la Centrul Pompidou, ambele cu exponate pe gustul meu. Am ratat cu bună știință Muzeul Malaga, dar cred că mi-ar fi plăcut și la muzeul flamenco-ului. Duceți-vă voi și spuneți-mi cu este, vă rog. Iar dacă sunteți pasionați de așa ceva, în centrul Centrului Vechi există și un muzeu al jocurilor video…
La mare
Malaga este și, sau mai ales, despre mare. Faleza cu o peisagistică ce îmi aduce aminte de construcții din Emirate sau Qatar, se întinde de-a lungul marinei în care yachturi cât un bloc se profilează pe cerul sângeriu al apusului. Plimbându-ne pe faleză cred că am auzit toate limbile pământului și foarte puțin spaniolă. Însă am văzut și localnici așezați pe câte o bancă, cu o carte în mână sau pur și simplu contemplând mulțimea, ori privind dincolo de ea.
Acolo unde se termină portul, începe plaja Malagueta. Generoasă, lungă și flancată și ea de o faleză pe care toată lumea face jogging sau alte tipuri de sport. Dacă îți lași pașii se te poarte mai la est, o plajă ceva mai sălbatică face trecerea între centrala Malagueta și ceva mai boema plajă Pedregalejo, în care se termină privind la mare cu case cochete, dar nu opulente, cartierul cu același nume. Aici este liniște, prețurile la restaurantele de pe margine sunt mai mici și zona dintre faleză și strada principală pare amorțită în timp. Este o plimbare plăcută, pe care poți să o faci pe jos din centru (o oră pe google maps) sau poți veni aici cu autobuze, bolt sau uber.
Revenind în centru, între zona maritimă și cea de centru vechi se întinde o zonă pietonală, ca un parc lung, la fel ca rambla din Barcelona, minus aglomerația agasantă din capitala catalană.
Și altele
Una din imaginile emblematice atunci când cauți fotografii din Malaga, este cu un foișor, în fața unui bazin flancat de chiparoși. Ei bine, această vedere instagramabilă se află în grădina botanică de la periferia nordică a orașului. Este o oază de verde, cu plante endemice, dar și subtropicale, cu câteva heleșteie, care pe vremuri a aparținut, alături de casa din vârful dealului, unei familii burgheze și care, din 1990 a intrat în posesia primăriei. Grădina a fost în mare parte așa și pe vremea când domnițe timide se refugiau, poate cu o carte de Jane Austen, în afara vilei, visând la iubiri de roman. Acum, în clădire se țin evenimente, iar în dependințe sunt ceva expoziții. Poți ajunge aici cu uberul, evident, dar și cu autobuzul, așa cum am făcut noi, fix din centru.
Și dacă tot ne-am întors în centru, ultima, dar nu cea de pe urmă, este piața centrală din Malaga, sau Atarazanas, care în traducere înseamnă șantier naval. Și asta pentru că acea hală în Evul Mediu era destinată corăbiilor, marea bătând la porțile ei pe atunci. 500 de ani mai târziu, o întreagă bucată de pământ separă, ceea ce acum este o piață agroalimentară, de țărm. Doar numele și marele vitraliu de pe una din extremități mai amintesc în zilele noastre despre valurile Mediteranei, care pe atunci se numea Marea din Interior, care aduceau corăbiile la adăpost aici. Este împărțită pe zone de pește, carne, fructe și legume, având puține standuri unde poți efectiv să mănânci. Mi-a adus, însă, aminte de o piață similară din Buenos Aires, San Telmo, mai mult decât de faimoasa Boqueria din Barcelona.
Merită Malaga un city break? Cu toată încrederea spun că da! Ba, mai mult, puteți să o legați într-o vacanță mai lungă cu alte perle andaluze pentru a uita de zborul inconfortabil cu low cost-ul.
