Se apropie sezonul de vacanțe (sau cel puțin de achiziționat), iar în ultimii ani, Albania este una din destinațiile preferate de români. Am ajuns și eu la Tirana, doar, nu și pe litoral, așa că hai să povestim puțin despre capitala albaneză.
Ce să vizitezi
Tirana are câteva obiective, pe care le poți face cu ușurință într-o zi. Evident, este un muzeu național, care se află în piața centrală a orașului. Nu l-am vizitat. Și asta pentru că nu sunt fană a acestui tip de muzee. Am vrut, însă, să ajung la muzeul de artă contemporană, una din plăcerile mele vinovate când ajung prin capitalele lumii, dar era închis în acea perioadă.
Piramida din Tirana este, poate, cea mai emblematică clădire a orașului. Construită inițial de fiica fostului dictator ca un muzeu în onoarea sa, după căderea comunismului s-a transformat în centru de conferințe, iar din 2023, odată cu renovarea și modificarea ei (au adăugat trepte ca să poți ajunge în vârful ei și multe spații vitrate), este un centru de tineret dedicat it-ului și roboticii. Însă este și un hub de întâlniri, cu cafenele și spații de stat pe ea și în jurul ei. Vederea panoramică a orașului din vârful piramidei merită urcușul lejer până acolo.
Un alt punct de interes îl reprezintă Catedrala Sfântul Paul, catedrală catolică, însă unde figura principală este Maica Tereza, ai cărei părinți au fost albanezi, iar pentru popor ea este un simbol important, chiar și aeroportul îi poartă numele. Și pentru că Albania este o țară musulmană, să nu uităm de multitudinea de moschei, dintre care cea mai mare este Moscheea Namazgjah. Nu mai știu de ce nu am intrat în ea, însă pe afară arată impresionant și cred că merită trecută pe lista obiectivelor din Tirana.
Buncărele albaneze sunt faimoase. Între 1960 și 1980 au fost construite 750000 buncăre pe teritoriul țării, mai mici sau mai mari, din ordinele paranoice ale dictatorului Enver Hoxha. Două din cele mari din Tirana au fost transformate în muzee. Deși numele le-ar trăda destinația artistică, Bunk’Art 1 și Bunk’Art 2, sunt de fapt muzee istorice în care sunt și câteva piese de artă. Primul se află undeva mai la periferia orașului, unde se poate ajunge cu taxiul sau cu autobuzul. Nu am fost, dar am înțeles că ar fi mult mai complex ca Bunk’Art 2, cel mai popular, din centrul orașului. Este o experiență interesantă, cu extrem de multă informație expusă pe pereți, în filmări, etc. Vă spun sincer, însă, că nu am stat să o aprofundez pentru că nu mă simțeam prea confortabil în spațiile mici de sub pământ.
Muzeul Femeilor mi s-a părut, însă, de departe, cel mai interesant obiectiv. Făcut într-un apartament dintr-un bloc comunist de patru etaje, destul de central, totuși, muzeul acoperă mai multe etape din istoria femeilor din Albania, încă din secolul al nouăsprezecelea, fiecare cameră fiind dedicată unei epoci. Dincolo de exponate și de poveștile interesante pe care muzeografa ți le prezintă, întreaga scenă este cumva desprinsă din filmele lui Kusturica. Blocul de pe o stradă mai dosită, pancarta care anunță muzeul, scara de bloc cu rufe întinse la uscat și miros de tocăniță pe hol, și, nu în ultimul rând, baia ce era folosită și pe post de bucătărie, pentru a maximiza spațiul disponibil într-o casă înghesuită.
Pe străzi
Dar dincolo de obiectivele turistice, în Tirana am cutreierat străzile, cartierele, cu sau fără destinație. Am descoperit blocuri ca după război și blocuri renovate în culori vii, străzi ponosite lângă cartiere de vile elegante, un parc și o veche cetate, transformată în epicentru al turismului tiranian.
Tirana Parc este un fel de Herăstrău, cu un lac mare și cu blocuri noi construite pe malul celălalt. Ar putea fi un loc tare frumos, dacă ar fi ceva mai îngrijit, dar chiar și așa este o oază verde în care sunt terase, oameni care fac jogging sau se plimbă cu bicicletele și copii care se joacă.
Până la parc am străbătut, însă, cartierul Blloku, pe care îl regăsiți în ghidurile turistice ca fiind însuși un punct de atracție. Blocuri ceva mai dichisite, unele cu picturi murale care le înfrumusețează, cafenele, restaurante, magazine. Totul e ceva mai fancy aici și merită o plimbare.
Am ajuns și în Tirana e Re, o zonă elegantă, pe care aș putea să o asemuiesc cu Primăverii sau Dorobanți, unde destinația era un restaurant de top, Vila Estia. Plimbarea a fost plăcută, mâncarea a fost corectă. Tot pentru un restaurant, Oda, de data aceasta cu mâncare tradițională, recomandat de majoritatea călătorilor în Tirana (un fel de Caru cu Bere), am ajuns și în zona Pazari i Ri (New Bazaar). Aici este un amestec de pitoresc cu elegant, care mie mi-a amintit de cartierele vechi, de case, din Constanța.
În centrul orașului se află fosta cetate. De fapt, zidurile ei. Acum este o zonă cu multe terase, magazinele de suveniruri tot aici se găsesc, iar prețurile sunt ca pentru turiști, însă locul arată frumos și merită măcar o cafea, dacă nu și o porție de petulla, gogoșele tradiționale albaneze, servite cu miere și brânză.
Păreri finale
Plimbându-mă prin Tirana am resimțit Bucureștiul anilor ‘90. Nu îmi pare rău că am vizitat-o, dar nici nu m-aș întoarce prea curând acolo. Iar dacă aș recomanda-o? Greu de zis. Dacă vă decideți să faceți o vacanță pe litoralul albanez, atunci părerea mea este că merită să vă opriți o zi și în capitală pentru că eu mereu zic că trebuie vizitată capitala oricărei țări în care ajungi (nu faceți ca mine, care am fost de câteva ori bune în Germania și totuși niciodată la Berlin…). De asemenea, având în vedere că prețurile sunt accesibile, dacă vă vine cheful să fugiți un weekend de acasă, merită schimbarea de peisaj în locul Văii Prahovei, chiar și doar pentru diversificare. Dar cam atât.
Vă las acum cu câteva chestii pe care le-am mâncat la Tirana:
