Recunosc ca am auzit pentru prima dată această sintagmă de Riviera Românească. Nu știu exact de ce nu m-am gândit niciodată la ea. Poate pentru că mi se pare ceva prea elegant o rivieră ca să o asociez cu litoralul românesc. Pentru că da, litoral este termenul obișnuit pentru mine. Sau simplul „la mare”. Chiar la un moment dat îmi povestea o cunoștință cu copil de școală primară că i-a spus acesteia că merg la mare și ea a întrebat „care mare?”. Pentru generația noastră, „la mare” este doar una, Mara Neagră. Pentru copiii care au călătorit de mici, fie doar și în Bulgaria sau Grecia, mările pot fi multe.
Dar să revenim la riviera românească. Am auzit această denumire în press-trip-ul din weekendul trecut în care Asociația Națională a Agențiilor de Turism (ANAT) a invitat jurnaliști să descopere ce s-a mai făcut pe litoral pentru sezonul ce se deschide în curând.
Și o să încep într-o notă pozitivă: îmi place că sunt tot mai multe investiții în hoteluri frumoase. Am decoperit câteva hoteluri care chiar merit atenția, două dintre ele (un Ibis Style din Venus și Lupa by Bueno în Constanța) fiind pe ultima sută de metri întinate de deschidere, deci noi-nouțe.
Un alt aspect pozitiv îl reprezintă faptul că din ce în ce mai multe hoteluri, mai ales din sudul litoralului, încep să ofere opțiunea de all inclusive (mai exact 51 de hoteluri) și chiar își dau silința să nu fie doar o pensiune completă, ci să aibă la dispoziție și diverse activități pentru oaspeți.
Pe partea negativă, însă, vine scurtul sezon de la noi, determinat climatic, dar mai ales cultural. Bulgarii nu sunt la tropice, și totuși își prelungesc sezonul de vârf cu perioade pentru pensionari, de exemplu (anul trecut în septembrie la hotelul la care am ajuns din Nesebar, erau toate camerele pline de pensionari nemți și britanici). La noi hotelierii vorbesc despre un sezon început pe 15 iunie și încheiat maximum pe 15 septembrie. Iar dacă vrei să ajungi la mare în mai sau iunie, când sunt 30 de grade, ai foarte puțin opțiuni de cazare și și mai puține de masă și distracție.






Un alt aspect care m-a mâhnit, fiind obișnuită cu Mamaia, unde elementul peisagistic chiar este ok în general, în stațiunile din sud, este totul foarte trist și decrepit. Și cu siguranță că nu se va schimba nimic în două săptămâni.
Și conform principiului remanenței, zic să închei tot cu aspectele pozitive, ca acestea să vă rămână în memorie. Iar unul din acestea este apariția hotelurilor de lanț pe litoralul românesc. Eu am vizitat un Ibis Style, foarte instagramabil, în Venus, dar mai urmează un Crown Plaza și un Radisson Blu, ceea ce înseamnă că se va ridica standardul în general.
Ce am mai descoperit cu ocazia acestui info-trip este că și din marina Mangalia, cea mai mare din România, se pot lua acum yachturi și veliere pentru plimbări de câteva ore în larg, la fel ca în Grecia sau Turcia, de exemplu. Despre prețuri nu vă pot spune, pentru că sunt diferite, în funcție de nevoi.
Constanța este cumva orașul meu de suflet din țară și nici de data asta nu am ratat o plimbare prin centru. Deci pentru cei care stau în Mamaia, este destul de accesibil, iar plimbarea se poate încheia cu o vedere panoramică asupra marinei Constanța din roata imensă instalată pe mal. Tot la Constanța este și Delfinariul, unde nu mai fusesem de prin adolescență, cred. Acum am avut parte și de o premieră, pentru că a fost prima dată când puiul de delfin născut în martie a fost arătat public, marcând astfel începutul de sezon. În general nu sunt încântată de animalele ținute în captivitate, însă mi-a plăcut cum erau tratați de instructorii lor dulcețile alea de delfini.
Așadar merită Riviera Românească un concediu? Poate că începe să merite.
