Se apropie sezonul rece în Europa, așa că dacă sunteți ca mine, iubitori de căldură, este momentul să vă îndreptați atenția spre emisfera sudică. Iar din cât am trecut eu pe acolo, Buenos Aires este orașul meu preferat. Ok, nu e tocmai facil să faci un city break aici, având în vedere distanțele, însă dacă ajungeți în America de Sud, merită să includeți capitala Argentinei în itinerar.
De data asta încep cumva cu concluziile: Buenos Aires nu mi s-a părut deloc periculos; este un oraș verde, în care extrem de multă lume face sport în aer liber. Din punct de vedere arhitectural, eu zic că este o combinație între Madrid și New York, cu clădiri impozante pe bulevardele principale și o zonă nouă superbă. Practic, nu am ce să spun de rău despre acest oraș. Am niște prieteni care chiar se gândesc că dacă fac un copil, iarna cealaltă să se mute să stea cu copilul acolo. Și nu sună rău deloc. Unde mai pui că e plin de oameni frumoși!
Ba nu, știu! Este și o problemă (bine, sunt convinsă că dacă locuiești acolo, este un oraș la fel de plin de probleme ca oricare altul): protestele. Buenos Aires este un loc în care cel puțin săptămânal au loc diverse proteste care cam paralizează circulația.
Noi am avut atât ghid local, cât ne-am și plimbat singuri prin oraș, și cu uber și cu autobuze locale, dar și pe jos.
Dacă ar fi să mă mut vreodată la Buenos Aires, mi-ar fi greu să mă decid între zona mai veche din cartierele Palermo și Recoleta și zona nouă din Puerto Madero. Cert este că merită explorate la pas și unele, și altele, pentru a prinde suflul local. Acordați-vă timp pentru a vă plimba pe străduțele acoperite de arbori maiestuoși din zona veche și de-a lungul râului Rio de la Plata, pe malul căruia a crescut noua zonă modernă a orașului. Ambele părți găzduiesc restaurante și cafenele elegante, faimoase sau pitorești și magazine de tot felul. Recoleta mai este faimoasă pentru două obiective turistice, să zicem: cimitirul și cel mai bătrân arbore. Cementerio de la Recoleta este un punct de atracție prin spectaculozitatea cavourilor, adevărate construcții cu puternice influențe arhitecturale neo-gothice, baroce, art-noveau și art deco. Aici se găsește și mormântul Evei Peron, el însuși loc de pelerinaj. Lângă cimitir se înalță cu fală și cel mai bătrân arbore din Buenos Aires, care stă acolo de peste 250 ani. Pe de altă parte, în Puerto Madero, fă câțiva pași pe Puente de la Mujer, o operă de artă în sine, proiectată de arhitectul spaniol Santiago Calatrava (cel ale cărui clădiri din Valencia sunt faimoase) și reprezentând o pereche dansând tango.
Un alt simbol al Buenos Airesului îl reprezintă sculptura Floralis Generica, o floare imensă metalică, care pe vremuri se și deschidea dimineața și se închidea seara, dar care de ceva vreme este stricată și din motive birocratice practic, nu a mai fost reparată, rămânând permanent semi-deschisă. Floarea este situată în mijlocul unui parc, lângă un complex de clădiri educaționale și expoziționale (noi am prins acolo o expoziție imersivă Frida Kahlo) și vizavi de un alt parc. După cum spuneam, Buenos Aires este un oraș verde.
Alte două zone pitorești ale Capitalei argentiniene sunt puncte de atracție turistică. Pe de o parte este cartierul San Telmo, cu a sa piață centrală, Mercado San Telmo. Este o hală unde găsești atât produse de piață, cât și standuri de mâncare gătită și care, mai ales dacă ești foodie ca mine, merită vizitată. La fel și străduțele din împrejurimi. Peste bulevard de cartierul San Telmo este și muzeul de artă contemporană. Dacă sunteți pe aici de ceva vreme, probabil că știți că nu ratez niciun muzeu de artă contemporană când merg prin alte țări, așa că l-am vizitat și pe acesta. Nu cine știe ce impresionant, dar are câteva exponate draguțe.
Cealaltă zonă de interes turistic și instagramabil este La Boca, acolo unde este faimosul stadion cu același nume, unde casele sunt vopsite foarte colorat (inițial se pare că erau astfel văruite din resturile de vopsele de la bărcile pescărești, fiind situat fix lângă portul vechi) și unde s-a născut tangoul secolul trecut, pe vremea când era un dans între bărbații ce își așteptau rândul la bordel.
Înaintând spre centru, ne oprim la Plaza de Mayo (unul din locurile de protest ale argentinienilor) și a sa Casa Rosada, biroul prezidențial. Casa Rosada înseamnă casa roz și își ia numele de la culoarea cu care este zugrăvită. Nu mă întrebați cum și de ce, dar la un moment dat argentinienii și-au dat seama că varul de pe clădire rezistă mai bine umidității dacă este amestecat cu sânge de animal, devenind astfel roz. În aceeași piață se află și Catedrala Metropolitană, în care actualul Papă slujea înainte de a se muta la Vatican.
Mai departe mergem către Avenida 9 de Julio, cel mai lat bulevard din lume, care străbate Buenos Airesul și pe care este musai să călcați. Bine, nici nu se poate altfel, având în vedere că în mijlocul lui tronează un obelisc flancat de inițialele orașului scrise din plante, pe care tot turistul le trage în poză.
Ultimul, dar nu cel de pe urmă, ba din contră, în capul listei mele de preferințe, este librăria El Ateneo Grand Splendid, transformată în magazin de cărți din clădirea unui fost teatru. Seamănă puțin cu Cărtureștiul Carusel, iar vibe-ul este cam același. Librărie și cafenea, dar și doar loc de vizitat, este un obiectiv pe care toți turiștii îl includ în itinerar.
Și să nu uităm de o seară de tango, care se cam impune înainte de a părăsi Capitala Argentinei spre Patagonia și Iguazu.
