CE SĂ MĂNÂNCI ÎN ARGENTINA

Am plecat la drum cu o listă lungă de ce să mănânci în Argentina și cu multe speranțe, fiind animată de faima fripturilor argentiniene. Și m-am întors destul de dezamăgită de experiența generală.

Este plin de empanadas (care în traducere înseamnă „înfășurat în pâine”) – pateuri din aluat de plăcintă, nu foietaj, prăjite sau coapte, umplute cu diverse chestii, alfajores – fursecuri lipite două câte două cu dulce de leche (o cremă caramel) și unele din ele trase în ciocolată, și da, fripturi. Doar că fripturile nu sunt atât de bune pe cât mă așteptam.

Problema principală pe care am sesizat-o în Argentina este că nu sărează mâncarea. Inclusiv fripturile. Nu pun sare pe carne, nici înainte, nici după ce le iau de pe grătar. Iar o carne sărată din timp, înainte de a fi pusă la fript, care a avut timp să preia aroma sării, este mult mai gustoasă. Și nici frăgezimea nu este cea cu care se laudă vitele din restaurantele românești atunci când apare la origine Argentina. Nu vreau să spun că toată mâncarea este proastă sau că toate fripturile au fost fade, dar predomină cele insipide în fața celor gustoase.

O altă surpriză a fost că nu am descoperit fructe savuroase, așa cum am mâncat în Columbia sau, mai ales, în Kenya.

În Buenos Aires este simplu să găsești restaurante de tot felul, să mănânci și la lux și la bodegi. Din păcate, am stat prea puțin în acest oraș minunat, în care m-aș întoarce oricând, ca să explorez lumea culinară, însă una din cele mai bune mese din acea călătorie a fost la El Preferido de Palermo (Palermo este un cartier al Buenos Aires-ului, nu capitala Siciliei, de data asta), fratele mai mic al lui Don Julio, poate cel mai faimos restaurant de aici.

Șnițelul este un fel de mâncare foarte popular în Argentina și uneori ai ocazia să dai peste unul fraged și crocant la exterior, dar uneori dai peste câte o talpă de carne, gătită în prealabil, a cărei panadă s-a înmuiat (a transpirat în vasul în care a fost ținut).

La capitolul dulce, în afară de dulce de leche, crema caramel făcută din lapte condensat, care apare pretutindeni, mai găsiți fursecurile alfajores peste tot, de la chioșcurile de la colțul străzii, la meniurile restaurantelor. Alfajores sunt de fapt originare din zona arabă, au ajuns aduse de mauri în Spania și de acolo au trecut oceanul împreună cu conchistadorii, pentru a deveni faimoase în America de Sud. Prin Spania nu țin minte să le fi găsit, însă. Tot în meniuri mai găsiți adesea flan, adică cremă de zahăr ars. Nu crème brûlée, ci crema de zahăr ars așa cum o facem și noi. Și mult gelato. Argentina are o populație cu puternice descendențe italiene, fapt care se observă în accentul lor, în estetică, dar mai ales în mâncare. Tot de acolo vine și pizza, care în Argentina, însă, are un blat gros, multă pâine, așa cum le place argentinienilor.

Trebuie să menționez aici și yerba mate. Vă las să descoperiți în vlog cum mi s-a părut ceaiul făcut din această plantă foarte populară în zonă, cu conținut ridicat de cafeină, care dă energie, ajută la digestie și cine știe ce alte proprietăți mai consideră fanii că are.