Țin minte că era prin anii 2000 când citeam în reviste despre vedete de afară care spuneau că mâncare lor preferată este cea thai. Iar topurile mondiale o includeau printre cele mai bune bucătării. Și mă întrebam ce o avea așa de special.
În 2012 am avut ocazia să o gust în toată splendoarea ei chiar la fața locului, că nu erau pe atunci restaurante thai în București. Și am înțeles. Combinația complexă de arome, amprentele lăsate de ghimbir, frunzele de kafir, lemongrass-ul și laptele de cocos, dar și ardeiul iute din plin m-au determinat să mă alătur și eu celor care au bucătăria thai pe primul loc în topul preferințelor.
Drept pentru care am decis ca în cele două luni petrecute în Thailanda să nu mănânc altceva decât preparate locale. Și mi-a ieșit. Asta nu înseamnă că am mâncat mereu bine. Din contră. Cele două săptămâni petrecute în Phuket au fost mai curând un chin și o căutare continuă a unor locuri unde să am parte de mese decente, după ce în Koh Phangan am mâncat chiar bine. Revenită în orașe ce nu sunt sufocate de turiști, au revenit și gusturile bune din farfurie și eu m-am relaxat.
Ca regulă generală pe care am observat-o este că mâncărurile pe bază de tăieței sau orez prăjit nu sunt picante, în vreme ce cele pe bază de sosuri sunt picante. Iar în restaurantele obișnuite cu turiștii, ești de regulă întrebat cât de picantă vrei să fie comanda ta. Dar dacă te aventurezi pe cărările nu foarte bătătorite de occidentali, dacă îți iei mâncăruri gata gătite din piață sau la bodegi ordinare de la colțul străzii, atunci așteaptă-te să fie iute. Norocul meu este nu doar că tolerez iuțeala, ba chiar îmi place și o suplimentez adesea. Adică îmi puneam sosul de ardei iuți cu sos de pește și zeamă de lămâie pe care îl găsești pe orice masă, fie ea de restaurant sau street food, peste toate cele, inclusiv peste orezul prăjit. În altă ordine de idei, însă, dacă nu ești ca mine, cu pad thai mergi la sigur: nu are niciodată nimic iute în el.
Bere nu beau, iar la localurile de duzină ginul tonic și vinurile erau proaste, așa că am preferat să îmi duc existența în Thailanda cu apă de cocos. Practic nu era zi în care să nu îmi iau cel puțin o nucă de cocos proaspătă. Thai tea a fost o descoperire gustoasă la capitolul băuturi, iar înghețata era destul de prostă din punct de vedere al texturii, fiind în general făcută cu lapte de cocos.
Dar despre toate acestea puteți afla în vlogul de mai jos.
Descoperă aici cele mai frumoase plaje din Koh Phangan și aici cum e viața de nobad digital în Thailanda.
