Mă întorc cu poveștile în Iran, acolo unde poate că în curând se vor putea întoarce și turiștii, într-o țară mai deschisă, în care să nu mai vedem la știri atrocități făcute în numele unei religii ce ar trebui să fie în slujba iubirii.
Dar să lăsăm analiștilor politici rolul de comentatori ai istoriei prezente și să mergem spre turismul la care toată lumea se poate pricepe dacă își dorește să exploreze noi teritorii. Iar acestea sunt azi Teheranul, capitala Iranului și Kerman, un oraș mediu, capitală a producției de fistic din Iran și, implicit, din lume.
Teheran
Nu am apucat să petrecem foarte mult în Capitală, însă am fost să vedem un important palat ce se vizitează și muzeul de istorie, care mi s-a părut extrem de învechit, și am prins un pic aroma piețelor aglomerate cu care urma să ne întâlnim apoi în toată excursia.
Pentru că este un oraș mare, cu un trafic pe măsură, nu am mai ajuns să vedem și un turn, simbol al Teheranului, care era în parte opusă a direcției spre care ne îndreptam. Azadi se numește și a fost construit în 1971 pentru a comemora 2500 de ani de Imperiu Persan.
În schimb am ajuns la Golestan Palace, ceea ce a reprezentat primul impact și cel mai puternic cu impresionanta arhitectură iraniană, cu estetica lor și măreția pe care o afișează. Mozaicuri spectaculoase, picturi murale, camere întregi tapetate cu cioburi de oglindă ce formează modele impresionante. Totul este la superlativ și sunt convinsă că nu poți ajunge în Iran fără să vizitezi Golestan.
Muzeul de istorie, Bastan, după cum spuneam, mi s-a părut ponosit, învechit, neadus în zilele noastre. Deci puteți cu ușurință să îl omiteți dacă sunteți pe program rapid.
Blogurile de turism vorbesc și despre vizitarea marelui bazar din Capitală. Noi am intrat puțin în el, cât să luăm masa, dar pot să vă spun, după ce am străbătut 4000 km de la Nord la Sud, că mai toate bazarurile sunt cam la fel, deci e la latitudinea voastră dacă vreți sau nu să vă „pierdeți” pe străduțele sale întortochiate.
Kerman
Și dacă tot am vorbit de bazar, cel din Kerman e ceva mai mic, dar frumos, așa că poate treceți pe aici în drumurile voastre. Care drumuri cel mai probabil ar trebui să ducă spre deșert. Pentru că din Kerman se pleacă spre spectaculoasa întindere aridă ce o reprezintă deșertul Lut.
Ca și în Iordania, sunt de părere că deșertul este un „must see” ar Iranului. Decorul natural este mult prea spectaculos pentru a nu-l explora. Însă, foarte important, nu vă abateți de la șosea. Iar dacă vreți să pătrundeți în inima formațiunilor de nisip, atunci nu mergeți prea adânc și faceți-o însoțiți de un ghid. Al nostru ne povestea că mulți au plecat și nu s-au mai întors pentru că întinderea vastă ajunge să își ceară tributul în porțiunile sale virgine, unde semnalul telefonului nu bate și totul arată le fel.
Din Kerman, însă, am fost să vizităm și un mausoleu în cinstea Șahului Nematollah Vali, dar și unul din multele rezervoare de apă din zona predeșertică.
Și cum ziceam și în deschidere, regiunea Kerman este principalul producător de fistic din Iran, așa că puteți oricând să vă opriți pe marginea drumului pentru a vedea livezile de fistic. Septembrie este luna în care acesta se culege.
Revin în ultimul episod cu Yazd, orașul turnurilor de vânt, și alte obiective la care ne-am oprit în timpul periplului nostru prin Iran.
Până atunci găsiți aici celelalte episoade din Iran.
