călătorii decadenţa gustului

MÂNCĂRURI DIN PATRIMONIUL UNESCO PE CARE LE-AM ÎNCERCAT

mâncare tradițională

Am scris de curând pentru chilipepper.ro un articol despre mâncărurile intrate în Patrimoniul Cultural Intangibil al UNESCO, ceea ce mi se pare foarte cool. Adică nu doar monumentele, orașele sunt considerate elemente esențiale în dezvoltarea culturală a omenirii, ci și obiceiurile culinare din diverse locuri de pe Glob.

Dacă atunci când mai citesc topuri internaționale cu diverse locuri pe care trebuie musai să le vezi în viață, îmi place să le bifez pe cele pe care le-am vizitat deja, normal că m-a prins și jocul cu mâncărurile tradiționale din patrimoniul UNESCO. Așa că m-am gândit să mă laud și eu pe aici cu ce am gustat și să notez ce nu.

Europa

Din Europa avem bucătăria franceză, pe care da, am gustat-o și la ei și pe la alții. Cum era tocmai mama bucătăriei clasice să nu o fi testat? Colț cu Franța este toată zona mediteraneeană și a sa dietă, care a intrat în patrimoniul UNESCO, dar și la mine în stomac de multe ori. Belgia se laudă cu cultura berii. Nu sunt eu fană bere și în Belgia am fost în urmă cu prea mulți ani, dar cu siguranță am băut la viața mea niscavai beri belgiene. Nu știam că în Croația este așa mare tradiție cu turta dulce, mai ales în Nordul țării. Ce să-i faci, eu nu am fost decât în Sud, în orașul cu nume interzis minorilor (deși eram minoră pe atunci). Dar turtă dulce am tot mâncat și pe la noi și în Germania. Pe pizzaiuolo napoletan nu l-am încercat, dar pizza făcută de băieții ăștia, da. Deși era cumva la îndemână, nu am ajuns niciodată în Malta, și nici pe aici nu am dat peste pâinea specifică, il-ftira.

Dieta mediteraneeană, cu multe fructe de mare și produse proaspete

Americile

În Mexic nu am fost, dar mâncare mexicană am mâncat și la noi și la vecinii lor de la Nord, în Los Angeles, unde, zic eu, e ceva mai autentică decât cea bucureșteană. În Paraguay este un ceai din plante medicinale pe care nu am avut ocazia să îl gust.

Africa

Din Africa, în Nordul ei este couscous-ul pe care vă spun sincer că nu mai știu dacă l-am mâncat acum o eternitate când am fost în Tunisia, mă refer la the real shit, dar această garnitură face parte din alimentația mea curentă, așa că îl gătesc acasă, îl mănânc la chef Hadad și pe la alții pe la mese. Deci, bifat. Dacă mă întrebi unde e Malawi, habar nu am să îl localizez pe hartă. Undeva în Africa… deci și acolo este nebifat.

Mansaf, un fel de mâncare iordanian, cu orez și carne, pe care îl iau în considerare atunci când mă refer la produsele similare din Asia Centrală

Asia

Asia, și mai ales Asia Centrală, are foarte multe feluri consemnate. Cum ar fi lavash, o lipie din Armenia. Netestat. Netestat este și vinul georgian produs după o metodă tradițională de păstrare în amfore imense îngropate în pământ. După care vine lipia clasică din mai multe țări din zonă, printre care și Turcia, pe care, oh, da, am tot încercat-o. La o lipie ar merge un airag, nu ayran, dar ceva asemănător, din Mongolia, pe care nu l-am gustat, însă. Tot din zona aia, în Azerbaijan, cei de la UNESCO au zis ca vin și sarmalele în foi de viță, dolma, pe care, de altfel, le regăsim și în Turcia și în Grecia și și la noi. Pe cele azere nu le-am mâncat, dar pe restul, sigur că da. Uzbekistanul și Tajikistanul au amândouă niște tocane cu orez, destul de similare și în denumire și în compoziție, care seamănă foarte mult cu byrianiul indian sau cu alte mâncăruri din zona arabă Pe acestea, însă, nu le-am încercat. Turcia mai are două elemente culinare în patrimoniu, cafeaua turcească, pe care evident că am gustat-o, și keșkec, de care nici măcar nu auzisem până acum. În Coreea nu am ajuns încă, dar magazinul cu produse coreene din apropierea casei mi-a adus în frigider kimchi, care chiar îmi place. Și Japonia este pe short list-ul de vizitat, dar până acum mâncare lor nu am gustat-o decât pe la noi. Cultura mall-urilor de mâncare, hawkers din Singapore este bifată și, vai, ce frumos este acolo!

13 din 23. Să zicem că stau decent la acest capitol. Dar, dacă mă întrebați pe mine, mi se pare dubioșică lista pe alocuri… Dar cine sunt eu să îmi dau cu părerea? Doar o foodie călătoare.

Chiar, din România ce credeți că ar putea fi parte din patrimoniul UNESCO?

Acum, așa, la prima strigare, mie îmi vine în minte coliva. Poate și mămăliga. Dar și micii. Sau, oh, da!, merdenelele!

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close