celuloză

TREI FEMEI

lisa tanddeo

Am citit într-un număr de Elle de acum câteva luni interviul cu Lisa Taddeo, autoarea cărții Trei Femei, și modul în care vorbea despre lucrarea sa mi-a trezit pofta să o citesc. Și am citit-o.

Nu pot în niciun moment să contest calitatea scriiturii, însă m-a lăsat cumva neterminată. Și cui îi place să rămână neterminat?! Dar nu este nici vina autoarei, nici a ceea ce relatează. Ci este vina mea, pentru că mie îmi plac poveștile. Îmi place să mă afund într-o carte sau un film și pentru o vreme să evadez prin acest portal. De aia îmi plac filmele și cărțile cu happy end. Or, cele trei povești nu că nu au un happy end, ci nu au un sfârșit punct.

Autoarea relatează niște segmente din viețile a trei femei, exact ca acțiunile din viețile oamenilor pe care îi știm, ce sunt în desfășurare, doar că de la ei primim update-uri, în vreme ce protagonistele nu ne vor mai comunica niciodată deznodământul situațiilor prin care sunt nevoite să treacă.

Partea frumoasă a cărții, însă, este că te identifici cu ușurință cu fiecare din cele trei femei în anumite momente ale poveștilor lor. Sau, cel puțin eu așa am trăit lectura a Trei Femei. Am simțit nedreptatea, furia, abandonul, dorința, nevoia de a fi luată în brațe…

Așadar, dacă nu vă împiedicați de lipsa deznodămintelor, este o carte bună de citit în următoarea lună de stat acasă sau în curte, după posibilități.

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.