Alături de alte bilanțuri, v-am obișnuit în anii trecuți să vă povestesc despre cele mai bune restaurante din anul respectiv în opinia mea ori cele mai bune deserturi sau mic dejunuri. Preferințele nu mi s-au schimbat prea mult, așa că ar cam fi redundant să reiau aceleași liste. Totuși, anul acesta s-au (re)deschis câteva localuri interesante, la care am reușit să ajung cel puțin o dată.
Așa că m-am gândit ca articolul de sfârșit de an să îl fac despre aceste „stabilimente culturale”. Probabil că mi-au scăpat câteva, dar nici eu nu poți fi omniprezentă.
Bistrouri noi în București
Amalgam Zexe Concept este cel mai nou local din grupul Zexe, deschis la parterul unei clădiri de birouri de lângă Televiziunea Română. Meniul nu este neapărat lung, dar este destul de exhaustiv, cu preparate românești aduse în modernitate, dar și cu câteva mâncăruri din bucătăria internațională. Ce mi-a plăcut foarte mult este că au mahi-mahi, un pește corpolent, delicios, și pe care nu prea l-am găsit în meniurile de la noi. Iar locul arată absolut demențial și te întâmpină cu o vitrină de prăjituri perfecte gândite de Ana Consulea.
Aria TNB este un bistro (să-i zicem) pe care îl menționez mai ales pentru locație. Situat deasupra Teatrului Național, restaurantul în interior arată bine, dar terasa este cu adevărat spectaculoasă. Cam printre cele mai mișto roof top-uri din oraș. În vară, când am ajuns eu acolo, la scurt timp după deschidere, aveau fix 5 preparate în meniu, toate cu iz de starter, din care unul era un platou de brânzeturi. Acum am văzut că au apărut în meniu și niște feluri principale, pe care nu pot să vi le recomand pentru că nu le-am încercat. Ceea ce am mâncat noi atunci a fost decent, în ciuda faptului că localul face parte dintr-un lanț pe care eu nu l-aș recomanda pentru calitatea mâncării.
Aizkora este un bistro situat la parterul unei clădiri de birouri de pe Calea Dorobanți, foarte aproape de ASE, cu un meniu scurt și un design mai curând nordic, decât spaniol. Și spun spaniol pentru că proprietarul este spaniol și meniul este oarecum influențat de țara sa de origine. Totuși, este din nordul Spaniei, așa că avem de a face mai curând cu influențe basce. Ceea ce am încercat noi era interesant, deși la momentul respectiv (prin vară, destul de aproape de deschidere) eu consider că mai avea un pic de lucrat la meniu pe ici, pe colo. Dar nu e rău locul, merită încercat.
Le Bab este o franciză, din câte am înțeles, a restaurantului oriental cu același nume din Londra. Deschis în Centrul Vechi, lângă Caru’ cu Bere, locul este un mix foarte interesant: aer industrial, farfurii tradiționale românești și mâncare arăbească delicioasă. Chiar merită o oprire pe îndelete.
Mamizza este pizzeria fancy deschisă în locul fostului Kane, la parterul unei clădiri de birouri de la intersecția Ștefan cel Mare cu Tunari. Am ușoare dubii dacă localul s-a deschis la sfârșitul lui 2018 sau începutul lui 2019, dar de dragul conversației, hai să zicem că s-a deschis anul acesta. Meniul de pizza este unul complex, scumpuț, dar foarte interesant, cu pizza făcută în stil napoletan. Eu prefer de departe pizza romana, dar nu pot să nu apreciez un fel de mâncare bun atunci când îl gust. Deci da, punem și Mamizza pe lista de recomandări, mai ales că locul arată tare bine.
Melt este un local deschis în partea de sus a food court-ului de la Băneasa Shopping City, cu un meniu de bistro, unde am mâncat niște burgeri delicioși la deschidere. Sper că nu s-au prostit pe parcurs, așa cum se întâmplă în multe locuri pe la noi, din păcate.
Souk este o nouă descoperire orientală, deschis deasupra Spring Time-ului din Floreasca. Meniul este unul clasic libanez, să zicem așa, iar preparatele sunt foarte gutoase. Chiar merită o vizită, iar dacă o faceți până în februarie și folosiți codul id-ului meu de Instagram, @HypnoticFoodie, primiți și un discount de 20%.
Restaurante noi în București
Dragomir Niculescu nu are un nume prea fancy, însă este, de fapt, redeschiderea unui local faimos de pe Calea Victoriei din perioada interbelică, ce purta același nume. Meniul este unul românesc contemporan, cu farfurii cu design aranjat. Pereții sunt împânziți cu fotografii ale vechiului restaurant și vara terasa se deschide chiar pe Calea Victoriei, vizavi de Magazinul Muzica.
Kane este surpriza anului, mult așteptată de comunitatea foodie din București, iar la mine a urcat imediat în top. După ce a trecut printr-o schimbare radicală de la prima deschidere și o închidere tacită, s-a redeschis la sfârșitul acestui an într-o casă cu istorie din zona Universitate, prezentând o bucătărie de fine dining impecabilă, unde îmi doresc să revin ori de câte ori am ocazia.
Karta am oscilat dacă să îl includ la categoria bistro sau restaurant, dar până la urmă pentru echilibru l-am lăsat aici. Localul face și el parte, ca altele din acest articol, dintr-un lanț, deci proprietarii ai zice că știu deja cum să facă treaba. Și în mare, o știu. În mic, mai sunt câteva detalii, dar sunt convinsă că le vor pune la punct. Karta se află la parterul Bibliotecii Naționale, cu o terasă ce se deschide spectaculos spre noua zonă de entertainment de pe Dâmbovița. Meniul nu este unul creativ, mizând pe preparate internaționale cunoscute și prezente peste tot, dar mâncarea pe care am gustat-o noi a fost cât se poate de corectă.
Noua este localul pe care Alex Petricean și l-a deschis odată cu plecarea de la Maize și care urmează stilul de bucătărie pe care el cumva l-a branduit, cel al noii bucătării românești. Restaurantul este situat în zona veche a orașului, într-o casă de pe Popa Nan (o stradă înspre Hala Traian, vorba cântecului, pentru ăștia mai bătrâni).
Raionul Floreasca este redeschiderea Raionului de Pește care era în Piața Dorobanți și s-a mutat în Piața Floreasca, mai nou redenumită Agora. Noul local arată spectaculos, are în continuare posibilitatea de a cumpăra pește proaspăt pentru acasă, dar și mese, mult mai fancy decât dincolo, unde îl poți mânca. Meniul este ok și preparatele destul de corecte, dacă nu pun la socoteală zărganul meu pane, care a fost prăjit întreg, fără a-i scoate oasele…
Solt Dining este restaurantul situat în cel mai nou hotel din București, Courtyard by Marriott, din Pipera. Și aici meniul este oarecum impregnat de ideea noii bucătării românești, cu ingrediente locale și preparate moderne, interesante, iar designul locului este impregnat de stilul nordic.
Tot la capitolul redeschidere intră și Sushi Room, închis în momentul în care în locul lui s-a născut Bistro Ateneu, redeschis în vară în Piața Dorobanți și apoi mutat prin toamnă înapoi lângă Ateneu, în prima sa locație. Așadar sushi și derivatele, ca în orice local de profil care se respectă.
Mențiuni
Un mini subcapitol al acestui articol este despre modificările de meniu și alte noutăți.
Așadar, anul acesta Maize a trecut prin două schimbări majore de meniu și bucătari-șefi, care și-au pus amprenta asupra lui, acum stabilizându-se sub conducerea lui Daniel Pălici. Din păcate, spre rușinea mea, nu am reușit să ajung, așa că nu mă pot pronunța. Promit să remediez situația.
Și Gilda, din Centrul Vechi, a schimbat radical meniul, acum având o mâncare destul de savuroasă, pe care o recomand.
Un alt local nou, proaspăt deschis, este DaBeef, în locul fostului Yasou, din Agora Floreasca, dar la care nu am ajuns decât la evenimentul de deschidere, deci nu mă pot pronunța asupra meniului. Voi reveni și aici.
