Acum câțiva ani îl cunoșteam pe Cristian Cismaru și lucrurile frumoase pe care le face cu asociația My Transilvania. În timp, brunch-urile câmpenești făcute în gospodăriile de prin Mărginimea Sibiului s-au extins și în alte regiuni ale țării. Așa că acțiunea lor din București în cadrul programului Făuritori de craft nu a fost tocmai surprinzătoare. Nu pentru că nu ar fi inedită, ci pentru că m-am obișnuit ca ei să facă lucruri frumoase.
Pe o ploaie considerabilă am pornit în primul din cele patru tururi ale proiectului Făuritori de craft, turul lemnului. Urmează în iunie turul dedicat gătitului, apoi în iulie cel pentru fotografie, iar în septembrie este cel despre muzică.
Punctul de plecare a fost cea mai veche casă din București, Casa Târgoveților, o casă făcută undeva pe la 1780-1790 și care a fost parțial recondiționată în ultimii ani. Din păcate, din cauza lipsei fondurilor, încă nu s-a putut rezolva o problemă de canalizare și casa nu este deschisă ca muzeu permanent, ci doar în cadrul unor acțiuni speciale. Aici Cristian ne-a vorbit despre tradițiile locului, despre relieful zonei, care determină astfel produsele cultivate și consumate, dar și preocupările localnicilor de demult.
Astfel, am aflat ceva de altfel evident, dar la care nu m-am gândit niciodată. Câmpiile vase care înconjoară orașul sunt favorabile cerealelor, motiv pentru care consumul de grâne are o veche tradiție în zonă, iar de aici și bucătăria tradițională include multe preparate pe bază de cereale. Tot de la Cristian am aflat și despre bucătăria regală, adusă de Casa de Hohenzollern de Sigmaringen, o bucătărie cu preparate bogate, adunate din marile regate ale Europei. Odată cu venirea comuniștilor, pentru că mâncarea nobililor, cam bună de altfel, trebuia să ajungă la toată lumea, a intrat în rețetarul sistemului de turism național și se găsea în restaurantele și hotelurile din toată țara. Știți voi escalopul cu ciuperci, de exemplu? Eu îl țin minte din toate vacanțele mele la mare din copilărie…
De la doamna curator al Casei Târgoveților am aflat despre cum se lucra lemnul în trecut astfel încât și acum este intact, cu colane de prispă frumos sculptate, care au puterea betonului, cu tavane elegant casetate și pivnițe ce spun povești nenumărate.
De aici am plecat agale prin ploaie, oprindu-ne să admirăm giuvaiere are vechiului București, spre atelierul lui Ciprian Manda, arhitect care și-a dedicat cariera făuririi de mobilier din lemn masiv. El este primul din gașca de făuritori de craft. Lui i s-au alăturat Adi Cărădeanu, un vechi amic ce știe bine despre bere, și Alex Dumitru, unul din bucătarii mei preferați. Pentru celelalte tururi, mai pun umărul la făuritori de craft și Alex Iacob, Toni Godeanu, cei din atelierul foto Alkimik și trupa The Mono Jacks.