De cele mai multe ori, când plec undeva în vacanță, îmi fac o documentare a ceea ce este de văzut în zonă. Dar asta se întâmplă când plec pe cont propriu și îmi fac singură programul. Așa s-a întâmplat și cu Singaporele. Însă cum în Bali plecam într-un retreat organizat, nu m-am agitat prea tare în privința asta. Cu excepția câtorva informații primite de la o prietenă care a fost relativ recent pe acolo, altceva nu am căutat. Și bine am făcut! Pentru că și doar din cele câteva chestii spuse de prietena mea, nu am reușit să le ating pe toate, deci mai rău m-aș fi ofticat. Oricum m-am. De exemplu, nu am ajuns în Bali la cea mai intresantă plajă. Nu am ajuns la un templu superb și nici la faimosul leagăn de pe Instagram. Dar am fost în alte locuri, am făcut alte activități.
După cum spuneam și săptămâna trecută, am fost cantonați într-un boutique hotel de lângă Ubud, la vreo 15 minute de mers cu mașina până în centru. Asta în condiții de trafic, pentru că altfel, timpul se înjumătățește. Trafic despre care pot să vă spun că este îngrozitor. În Ubud există un singur semafor, într-o intersecție ciudată, pe care în toate dățile în care am trecut pe acolo l-am văzut funcționând de fix 3 ori. Nu în 3 zile, să ne înțelegem. De 3 ori. Pentru că la dus funcționa, de exemplu, iar la întors, o oră mai târziu, era în vacanță.
Centrul Ubudului este practic un dreptunghi, laturile sale fiind străzile principale pe care se petrece tot: restaurante, cafenele, magazine, spa-uri, temple cu procesiuni, supermarketuri, schimb valutar, magazine bio, singura librărie și intrarea în piața Ubud Market.
Ubud Market
Prima oară am ajuns la ora închiderii și nu am apucat să îmi dau seama exact ce se întâmplă. Apoi am ajuns devreme, împreună cu ghidul de la școala de gătit, ocazie cu care am aflat că la primele ore piața este una agro-alimentară, destinată localnicilor, după care strâng tot și devine piața de suveniruri pentru turiști. Suveniruri care, frumoase multe dintre ele, nu prea au nicio treabă cu tradițiile locale.
O să vedeți mii de dream-catchere, simboluri provenite din cultura amer-indiană. O să vedeți diverse bijuterii și obiecte de decor, multe kitchuri, haine hippie, dar și localele împletituri și sculpturi în mahon, tec și lemnul crocodilului.
Balinezii consumă carne și pește luate din piață, pe care le regăsești în aceleași condiții ca în India sau Nepal, expuse pe tarabe de beton slinoase, pline de sânge uscat și bâzâite de muște. Dar nu e panică… Occidentalii, al căror stomac nu este la fel de tăbăcit, au la dispoziție supermarketuri igienice, mari, ca la ei acasă.
Ca să nu vă plictisesc acum (conform standardelor de dimensiuni pentru text ale internetului), voi reveni data viitoare cu celelalte atracții turistice de care am avut parte în Bali.
[…] Intrarea în complexul turistic, și implicit și ieșirea, se face, cum altfel?!, printr-un bazar cu de toate, haine, suveniruri, obiecte de artă și cârciumi. Iar prețurile din bazar sunt ceva mai mici decât în Ubud Market. […]
[…] Așa că într-o dimineață m-am trezit cu noaptea-n cap pentru a aștepta șoferul ce venea să mă ia de la hotel pentru a merge întâi la piața locală. Aici lecția a fost un pic așa, cam ca pentru tâmpiței, uite banana, uite mărul și uite tarabele de carne bâzâite de muște, despre care v-am spus cu o altă ocazie. […]