călătorii

CE SĂ VIZITEZI ÎN BALI

Rămăsesem datoare cu informațiile turistice despre Bali, atât cât am apucat eu să văd. Deci nu vă așteptați să fie un ghid complet al insulei, ci doar un review al celor 3 locuri de vizitat despre care mai aveam să vă spun.

Tegallalang Rice Terrace

Încep cu cel care mi-a plăcut cel mai mult, și anume lanul terasat de orez de la Tegallalang. Probabil că în trecut a fost un versant folosit pentru cultivarea orezului, dar cum Bali este faimos pentru orezăriile sale, au făcut din Tegallalang un obiectiv turistic cu plată din loc în loc (dacă vrei să ajungi mai sus, trebuie să dai o „donație” cu preț fix), cu bazarul aferent de pe marginea șoselei și cu figuranții îmbăcați în țărani agricultori care se plimbă pe terase și îți cer bani pentru a face poze cu ei, iar sus, pe margine, o salbă de cafenele cu view spectaculos te îmbie la o nucă de cocos proaspătă și la suprapreț. Chiar și așa, prețul nu e unul exagerat și nucile sunt mult mai proaspete și savuroase decât cele din Mega Image de la noi. Așa că merită să îți iei răgazul de a te răcori cu una după ce ai parcurs terasele pe alocuri noroioase ale lanului de orez turistic.

Tanah Lot

Poate cea mai reprezentativă imagine din Bali este cea cu templul de pe stânca de la Tanah Lot.

Nu a fost o zi prea norocoasă pentru noi când am ajuns acolo pentru că marea avea un flux avansat și era agitată, astfel încât nu am putut ajunge nici la templu, nici la plajă. În templu, la fel ca în majoritatea templelor hinduse din Bali, nu poți intra, dar poți ajunge până la el atunci când apa este la reflux. Tanah Lot (despre care am aflat de pe wikipedia că înseamnă „pământ în mare”), este un templu dedicat unei zeități a mării și este, conform legendei, păzit de niște șerpi de mare. De fapt, când se poate ajunge la el, se pare că se poate vedea și o peșteră a șerpilor la poalele stâncii. Un amărât de șarpe sedat am văzut și noi în curtea complexului turistic, care, pe lângă alte temple mai mici și grădini, oferă accesul la o plajă la care se poate coborî atunci când nu e marea agitată. Eu am ajuns doar până la lanțul cu anunțul ce oprea trecerea din motive naturale. Și chiar mi-a părut rău, pentru că era pentru prima oară când vedeam marea Baliului și mi-ar fi plăcut să îmi bag măcar picioarele în ea, să mai bifez o apă ce mi-a încântat pielea pe lunga mea listă de astfel de achiziții.

Intrarea în complexul turistic, și implicit și ieșirea, se face, cum altfel?!, printr-un bazar cu de toate, haine, suveniruri, obiecte de artă și cârciumi. Iar prețurile din bazar sunt ceva mai mici decât în Ubud Market.

Tirta Empul

Locul în care am văzut cei mai puțini turiști occidentali este complexul Tirta Empul, un templu construit în cinstea unor izvoare miraculoase. Se pare că locul are o energie specială, fiind considerat unul din hub-urile energetice ale Pământului. Fostul președinte Indonezian și-a și construti acolo, pe dealul de lângă templu, o reședință oficială.

Tirta Empul înseamnă „izvoare sfinte”, iar balinezii vin aici pentru un ritual de purificare. Intrarea în complex este permisă doar în costumație tradițională, înfășurat în sarong (o bucată de material colorat, ce este purtată pe post de fustă, atât de femei, cât și de bărbați). Dacă nu ai unul al tău, primești la intrare unul, pe care îl returnezi apoi la ieșire. Pentru intrarea în bazinul cu izvoarele purificatoare, însă, primești un alt sarong, iar lucrurile ți le poți lăsa în dulăpioare încuiate.

Primul bazin se pare că este cel mai important. Are 13 guri de vărsare a izvoarelor, din care două sunt prohibite, iar la fiecare din celelalte trebuie să te oprești, să te rogi pentru ceva și să te speli pe față și pe cap cu apa sfântă. Vă spun sincer că nu am prea multe informații despre întregul ritual pentru că ceea ce am prins de la ghid printre picături și diversele lucruri citite pe net sunt parțial contradictorii, așa că nu vreau să vin și eu cu propria mea versiune, compilată din toate sursele și vă invit pe voi, dacă ajungeți în Bali, să treceți pe acolo.

Ca experiență, însă, este una interesantă. Căldura tropicală nu se răsfrânge și asupra apei de izvor, rece ca orice izvor de munte, care îți lipește sarongul de piele și îți trezește simțurile. O forfotă necontenită agită nivelul bazinului natural, sute, mii de credincioși venind zilnic aici în speranța mântuirii. Iar tu intri în rând și aștepți ca apa să spele cele rele și să te treacă în cel de-al doilea bazin mai pur, mai bun, mai zeu – o sclipire de dumnezeire care să strălucească de sub mătasea sintetică, de culoarea smaraldului, care îți înfășoară trupul omenesc.

Închei aici plimbarea pe insula care a fascinat sute de mii de turiști și revin în curând în Bali cu o postare ceva mai gurmandă, înainte de a mă muta pe plaja insulei Gili Air, acolo unde mi-am petrecut ultimele zile din această vacanță.

2 Comments

Leave a Comment

Arata-mi ca esti om si fa operatia: * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.