Mai toată lumea care se duce în Cyclade se duce în Santorini și Mykonos, niște pomi lăudați ai acestui arhipelag. Am trecut și noi pe acolo, că de!, nu se putea altfel. Dar mă bucur că am avut ocazia să arunc o privire ca să îmi pot forma o părere. Pe scurt: mă bucur că am văzut cum e în Mykonos ca să nu îmi irosesc un sejur de o săptămână acolo și mă bucur că am văzut cum e în Santorini, ca să îmi rezerv vreo 3 zile data viitoare. Iar pe lung, e cam așa:
Mykonos
Aveam o impresie ireală despre paradisul distracției numit Mykonos. Credeam că e o înșiruire de Fratelli-uri și Pacha-uri și plaje unde se petrece de la răsărit la răsărit. Și când colo… Chora, orașul principal, este un fel de Centru Vechi, pitoresc ziua, plicticos, din punctul meu de vedere, noaptea. Cele 4 mori și câteva clădiri mângâiate de valurile sărate, care apar în toate fotografiile idilice din insulă sunt cam singurele imagini frumoase. Insula e urâțică și orașul, plin de puștime și tot felul de baruri din care urlă diverse muzici.
Am ajuns pe două din plajele faimoase ale insulei. La Super Paradise Beach mi-a plăcut, însă e o plajă chill, cu umbrele și câteva restaurante la capătul ei. La Solymar mi s-a părut cam neatractivă locația și nici mâncarea restaurantului fusion, deși excelent prezentată, nu m-a dat pe spate. Din păcate nu am avut ocazia să ajung la niciun DJ Set, nu că m-aș uda eu la chestii din astea, dar măcar era ceva acțiune.
Una peste alta, mitul Mykonos mi s-a dărâmat și nu mă mai agit de acum să ajung acolo.
Santorini
Santorini chiar are un farmec aparte. Dar cred că e mai fermecător când nu e în mijlocul sezonului, molestat de hoardele de turiști (chinezi). Am ajuns acolo cu feribotul și am stat doar câteva ore, mai puține decât planificasem, grație întârzierilor colosale ale bărcii (dacă ajungeți prin Cyclade, încercați să evitați feriboturile de la Seajets). Așa că am făcut un maraton, încercând să văd una-alta de pe insulă. Capitala Fira mi-a plăcut mai mult decât masiv-promovata Oia. Dar Santorini-ul are și plaje interesante, multicolore. Din păcate de data asta nu am ajuns decât la Red Beach (cu pietriș roșu vulcanic), dar mai sunt faimoase White și Black Beach (tot vulcanică), plus altele mai puțin cunoscute. Aici chiar aș veni să stau mai în tihnă, mai ales că e destul de impresionant peisajul orașelor construite practic pe verticală pe pereții abrupți ai stâncilor ce formează insula.
Ambele insule, beneficiind de un asemenea marketing, se lăfăie în prețuri mult mai mari ca în celelalte locuri, chiar dacă de cele mai multe ori nu sunt justificate.
[…] trecute: aici și […]