Când am descoperit prin liceu nuvelele lui Eliade, am fost fascinată de ele. Una, însă, avea un titlu care mi-a atras în mod special atenţia: Nopţi la Serampore. Îmi plăcea enorm sonoritatea acestui titlu şi mai ales a cuvântului Serampore. Din aceeaşi categorie face, însă, parte şi cuvântul Kathmandu. Parcă are ceva magic în denumire, ceva dincolo de lumea asta. Şi, înainte să plec, îmi propusesem să scriu un articol intitulat Nopţi la Kathmandu. Numai că aici nopţile nu sunt chiar atât de fascinante. Altele sunt atracţiile Nepalului. Aşa că despre asta voi vorbi pe scurt în cele ce urmează.
Kathmandu
Să începem cu începutul, dară. Nu poţi să vizitezi Nepalul fără să acorzi câteva zile capitalei. Este un oraş agitat, prăfuit, foarte zgomotos şi cu o arhitectură urâtă. Este un oraş în care acolo unde nu miroase a gunoi sau a ceva dubios, în tot cazul, miroase a praf sau a beţişoare parfumate ori tămâie, pe care le ard peste tot tocmai pentru a masca izul de mizerie care se impregnează în toate cele.
Chiar dacă nu eşti o persoană religioasă şi probabil nu vei avea pe lista de obiective mânăstirile buddhiste, nu trebuie însă să ratezi stupele şi templele hinduse pentru că sunt un spectacol în sine. Din această categorie fac parte stupele buddhiste Swayambhunath şi Buddhanath şi complexul de temple de la Pashupatinath. Prima mai este cunoscută şi sub numele de Templul Maimuţelor, fiind înconjurată de o pădure plină de maimuţe avide de biscuiţii pe care îi oferă turiştii. A doua este înconjurată de un întreg bazar cu obiecte de cult, restaurante şi mici temple înghesuite în câte o cameră a clădirilor din zonă, către care urci pe nişte trepte obscure, însă dacă asişti din pură curiozitate la o slujbă, vei constata că obscuritatea nu e decât exterioară. Unele temple hinduse de la Pashupatinath nu pot fi vizitate dacă ai altă religie, dar locul este aproape ireal. Este zona de incinerare a cadavrelor şi şansele să nimereşti în timpul unei procesiuni sunt suficient de mari. Parcă întregul loc este îmbâcsit cu uleiurile mortuare, cu arome îţepătoare şi cu ceva ce pluteşte greu în aer, nereferindu-mă aici la miros, ci pur şi simplu la atmosferă. Pe cât sunt de curate şi primitoare stupele buddhiste, pe atât de încărcate şi sumbre sunt templele hinduse.
Tot în Kathmandu trebuie vizitat complexul de temple şi vechiul palat din Durbar Square. Vechiul palat regal de prin secolul al optispezecelea este acum muzeu şi este înconjurat de foarte multe temple hinduse, dedicate diverşilor zei, la care lumea vine să se roage şi să îndeplinească diverse ritualuri fără intermediul preoţilor. Aceştia sunt prezenţi doar la marile sărbători.
Şi, evident, Thamelul, cartierul turistic, ticsit la modul cel mai propriu al cuvântului de magazine, restaurante şi hoteluri. Şi dacă tot eşti aici, probabil deja agasat de viermuiala continuă de turişti şi localnici, de taxiuri, motociclete, ricşe şi foarte multe claxoane, poţi să te refugiezi în Garden of Dreams. Această grădină, desprinsă parcă din altă lume, a fost prima oară creată de prinţul Nepalului în 1920, în stil european, după care a fost lăsată în paragină şi prin anul 2000 a fost reabilitată şi transformată într-un mic colţ de Rai, pentru care trebuie să plăteşti o taxă de doi dolari şi ceva, dar care merită toţi banii. Înăuntru e şi o cafenea-restaurant, unde poţi să zaci ore întregi.
–va urma–
[…] -continuare- […]