Am avut marele noroc ca atunci când eram mică până spre adolescenţă, să fiu plimbată de ai mei cam prin toată ţara, aşa că acum nu îmi poate reproşa nimeni că fug pe alte meleaguri să descopăr minunăţiile altora în loc să le văd pe ale noastre. Şi, mai mult, uneori se mai întâmplă să plec în mini-vacanţe şi prin România. Pentru că avem o ţară superbă!
În acest sfârşit de săptămână prelungit am plecat cu Foxy (Fabiuţa mea care, săraca, a îndurat chinuri groaznice pe drumurile către obiectivele turistice şi de care Skoda are trebui să fie foarte mândră!) şi mama spre Transilvania. Am bifat Sighişoara, Cetăţile Dacice Sarmisegetuza şi Costeşti şi Sibiul. Astea aşa, ca obiective majore.
Când vrei să faci o astfel de plimbare, lipsa autostrăzilor este o plăcere pentru că drumurile te poartă în locuri minunate.
La Sighişoara îmi doream de multă vreme să ajung, poate chiar în perioada festivalului Medieval, însă acum, după ce m-am plimbat prin cetate şi am încercat să găsesc o terasă decentă la care să poţi mânca ceva, realizez că nu am pierdut mare lucru. Nu e nici pe departe atât de impresionantă precum mă aşteptam.
Însă am fost, la indicaţiile prietenei mele, Maria Andrei, la cimitirul de pe deal, un loc absolut superb. De cum am intrat, am avut impresia că sar direct în Marile Speranţe: de acolo era totul, vegetaţia, pietrele funerare, atmosfera…
La Sarmisegetuza Regia era foarte multă lume. Sinceră să fiu, agasant de multă. E un loc frumos şi extrem de prost valorificat. Dar revin cu cârcotelile mâine pentru că azi vreau să fiu pozitivă. :)
Pe drumul spre grandioasa Sarmisegetuza, se desprinde în munte o potecă abruptă care duce la o mult mai mică aşezare dacică, Feţele Albe (nu am aflat încă de ce se numeşte astfel), îngropată sub pădure, la care nu poţi urca decât pe jos. E un loc altfel, cu o oarecare doză de mister datorată desişului copacilor. O amărâtă de plăcuţă te anunţă că eşti călare pe un vestigiu istoric şi poate nu numai.
După 40 de minute de urcat, din care vreo 30 pe o pantă cam de 60 de grade, şi apoi un coborâş la fel de anevoios, o baie la picioare în râul rece a fost mană cerească.
La cetatea Costeşti ajungi cu maşina, de la capătul satului cu acelaşi nume, în vreo 10 minute. Cocoţată pe o culme despădurită, cu o panoramă incredibilă, ruina e mai puţin ofertantă decât Sarmisegetuza, însă la fel de frumoasă. Şi cum se pare că e a nimănui, ce mai contează acum o vacă-două-trei în plus care sunt aduse la păscut printre pietrele sanctuarelor dacice? Dar gata, am zis ca azi nu sunt rea! Las’ că vedeţi voi mâine! Hihihi
frumos reortaj :)
Ce tara frumoasa avem! Pacat ca e locuita :(
frumoase poze, la sighisoara sa stii ca gasesti terasa mai decenta, dar in curte interioara nu in afara, si da, cimitirul evanghelic este absolut superb, daca se poate spune asa