M-am întors! Am fost în vacanţă la Ibiza după cum unii poate ştiţi deja. A fost o păsărică de-a mea şi trebuia să o pun în colivie. Altfel mi-ar fi zburătăcit în continuare prin cap până o potoleam. Şi ţinând cont de toate coordonatele, am zis că acum e momentul să o potolesc. Aşa că m-am suit în avionul cu destinaţia Ibiza, via Madrid, şi p-aici ţi-e drumul!
Ibiza e un mit. E pomul lăudat. În Ibiza se vând abţibilduri cu „Ibiza, a fucking expensive island” şi asta pentru că este a fucking expensive island. Şi fără merit. E marketing şi atât. Ibiza are plaje frumoase, retrase, în golfuleţe poetice şi cluburi cu atmosferă. Atât. În rest, în staţiuni e ca la Mamaia cu populaţia de Vama Veche (de 1 mai). Ibiza are prea puţine resturante/ terase frumoase şi prea multă mâncare proastă, are multă mizerie, nu prea are activităţi turistice. Şi, mai presus de orice, e foarte scump să îţi faci o vacanţă ca la carte acolo. Şi poate din cauza asta Ibiza era goală. În plin sezon nu era prea multă lume pe stradă, pe plajă (mai puţin în weekend când veneau şi localnicii) şi la terase.
Pozele ce urmează şi ce de mai sus sunt din oraşul Ibiza sau Eivissa, aşa cum e cunoscut în catalana care se vorbeşte pe insulă. Partea veche a oraşului este foarte frumoasă, ca orice orăşel mediteraneean.
Poza de mai sus este de la faimoasa terasă/ plajă Bora-Bora despre care citeşti în toate ghidurile turistice, fie ele tipărite sau virtuale. Nu ştiu care a fost deal-ul de marketing al proprietarilor de au reuşit să scoată în faţă atât de tare o vomă (şi la propriu şi la figurat) de cârciumă pe plajă, plină de oameni beţi şi drogaţi, îngrozitor de mizerabilă şi cu preţuri pe măsura insulei.
Într-una din zile am fost în insula Formentera, un „must” al excursiei în Ibiza. Tot aşa, peste tot se spune că trebuie să mergi şi în Formentera, o insuliţă la jumate de oră cu vaporul de estul Ibizei. În Formentera sunt nişte plaje extraordinare, cum puteţi vedea şi un pic mai jos şi atât. În rest eşti condiţionat de programul pe care ţi-l face vaporul şi transportul public local, care te ţine la plajă în mijlocul zilei. Ai şi varianta (care probabil că era ceva mai inspirată) de a închiria scuter şi a face turul insulei pe cont propriu. Însă în varianta asta, te cloceşti de tot în soarele torid, cu casca pe cap, plimbându-te pe nişte şosele care nu te duc nicăieri, pentru că în afară de plaje nu ai ce să vezi.
Plaja de mai jos, în vestul insulei, în apropierea staţiunii San Antonio, este una din plajele mele preferate. Absolut superbă atmosfera!
Următoarele câteva poze sunt de la faimoasa Cafe del Mar, un loc minunat, cu faimoasele apusuri de aici. Turişti din toată insula vin pe această faleză să vadă apusul. Bărci şi iahturi se adună pe mare tot pentru acelaşi eveniment zilnic. Iar la Cafe del Mar muzica este în concordanţă cu lenta coborâre a mingiei de foc în marea liniştită şi caldă (peste tot apa era extraordinar de caldă, chiar şi în larg).
Într-o zi m-am întâlnit cu amica mea care trăieşte şi la Ibiza şi cu iubitul ei şi am petrecut pe yachtul lor până la apus. Aia chiar a fost o zi superbă!
Şi cum am fost la Ibiza, nu putea rata faimosul Pacha. Aşa că într-o seară ne-am dus la club, la Pacha. Mare, cu multe încăperi, fiecare cu dj propriu sau cu muzică de lounge, foarte multă lume, atmosferă de nota 20, muzică bestială, animatori de spectacol. Mai pe scurt, au meritat cei 46 de euro pe care i-am plătit doar pentru intrare!…
