Această postare este cumva 2 în 1 și nu mă pot decide care este subiectul principal. Pentru că această postare este despre flat white decofeinizat și despre reducerea consumului de lapte de vacă. Dar este și despre cum să îți asculți corpul.
Așadar, pentru că de data asta sunt mai ceva ca mâna mea de prietene mereu nehotărâte, voi începe cronologic.
Love and hate cu laptele sau cum să îți asculți corpul
Practic aproape toată viața mea am trăit cu lapte. În diverse forme. Rar concepeam diminețile să înceapă fără niște lapte, fie el cu cereale, cu cacao, cu miere, cu cicoare, cu ce vreți voi. Acum vreo 10-12 ani, Cristi Mărgărit încerca să mă convingă să renunț la consumul de lapte dulce ca să am un ten mai curat. Am renunțat vreme de câteva săptămâni bune și eram tare nefericită, iar tenul mi s-a curățat odată cu o serie de peeling-uri chimice un pic mai târziu. Așa că mi-am reluat obiceiul de consum.
Doar că acum vreun an jumate să zicem, m-am trezit brusc că nu mai pot să beau lapte. Corpul meu pur și simplu nu mai voia să îl primească. Și pentru că de-a lungul anilor am învățat cum să îți asculți corpul, am zis că îi voi da tot creditul din lume. Așa că am șezut și am așteptat. Știam deja că atunci când nu mai pot mânca, pot să am toate bunătățile din lume în față sau poate doar un dumicat, dar nu mă mai ating de el. Știam deja că atunci când corpul meu refuză alcoolul, e cazul să mă opresc. Și asta nu e atunci când deja se învârte camera cu mine. Așa că am tăcut și l-am ascultat și o perioadă nu m-am mai atins de lapte.
Fără cofeină, dar dublu să fie
Ceea ce mă duce la al doilea topic. Una din problemele principale în momentul în care am renunțat temporar la lapte a fost pierderea cappuccino-ului din viața mea. Corpul meu îmi spune și că nu îi place cofeina, așa că o evit. Dar îmi place mirosul și gustul de cafea. Iar cappuccino-ul era una din plăcerile mele vinovate. Pe care am întrerupt-o pentru o vreme, după care, când mi-am dar seama că dezintoxicarea de lapte s-a consumat, am reluat-o.
Continui să nu pot bea lapte ca pe vremuri și nici spuma de lapte nu mă mai încântă, dar măcar mai scap la câte o mustață albă din când în când. Doar că acum am descoperit cea mai fină și minunată proporție și am înlocuit cappuccino cu flat white. Decofeinizat, evident. Este tot o cafea cu lapte, dar are două shoturi de espresso și un pic de lapte, care să îi dea cremozitatea perfectă.
Și uite așa, după ce am renunțat la cocktailurile făcute din sirop cu puțină vodcă în ele, după ce am ajuns să iubesc uleiul de măsline care la început mi se părea cam nasol, după ce ani la rând am lucrat la cum să îți asculți corpul, am început să beau flat white și uneori să îmi pun lapte de cocos sau migdale în cană atunci când cafeneaua are această opțiune.
