Asta se spune despre 2025, că este un an de încheieri, sfârșit de ciclu (an 9 în numerologie), este momentul să lași în urmă ceea ce trebuie să se termine și să te regrupezi pentru anul de început de ciclu ce apare acum după colț.
A fost un an de încheieri pentru mine? Da. Profesional s-a încheiat o etapă importantă pentru mine, de care, ca să fiu sinceră, eram cam plictisită, dar care, pe de altă parte, mi-a adus multe beneficii de-a lungul anilor și care, din vară, m-a cam lăsat în pom. Personal, și acolo am pierdut niște relații cumva, chiar dacă nu prin ceartă sau despărțire. De unele îmi pare rău, de altele îmi este indiferent.
În schimb, măcar am călătorit destul de mult în anul căruia tocmai ce îi punem punct. Am fost în șase țări noi, am revenit de două ori în Spania și am descoperit culturi care m-au făcut mai bogată. În noul an am intrat de pe un pod peste bulevardul principal din Panama City, admirând artificiile de deasupra skyline-ului și respirând aerul cald și umed al tropicelor. A fost o nouă experiență de solo travel care m-a încântat. Nu a fost la fel de bogată și satisfăcătoare ca Thailanda și Mexic, însă a fost interesantă. După 3 săptămâni în America Centrală, m-am întors o săptămână în țară doar pentru a pleca iar la cald, de data aceasta în Filipine.
Am tăiat de pe listă și această destinație al cărei singur atu este natura cu ape și plaje superbe și mi-am continuat periplul prin lume cu o revenire în Tenerife. Pentru mine, Spania are ceva magic, iar de Tenerife mă simt mult legată. Au trecut 20 de ani de când am ajuns prima oară acolo și insula s-a schimbat mult, dar vizitând locurile în care am trăit, energia ei s-a cablat repede la energia mea. Și m-am dus în Tenerife singură pentru a îmi mai face încă o dambla. Dacă anul trecut aceasta a fost cursul de paste de la Bologna, anul acesta damblaua a fost un curs de surf. Care nu s-a transformat în pasiune, pentru că am realizat că nu este ceea ce credeam. Dar mă bucur că am făcut-o și am putut să mai înlocuiesc o imagine de pe wish-board-ul meu de pe telefon, de unde nu am mai schimbat nicio altă imagine anul acesta din cele 9.
Imediat după întoarcerea din Tenerife am tras o fugă până în Moldova, de unde am vizitat și Transnistria, o experiență tare interesantă. Chișinăul, însă, mi s-a părut un orășel de provincie curat și cochet. Mai pe la începutul verii am tras și o fugă de 3 zile la Malaga, în recunoaștere pentru ceva planuri pe care le aveam. Din nou, suflețelul meu a început să vibreze când am pus piciorul pe pământ spaniol. Următorul city break a fost în Polonia mai în toamnă, pentru că erau ieftine biletele de avion. Bifat și aici. Și pentru că mi-am făcut un abonament de zbor pentru planurile pe care le am pentru la anul, am mai făcut o aroganță și am plecat o zi în Cipru, la Larnaca, fix înainte de Crăciun.
Ultima excursie mare pe care am făcut-o anul acesta a fost în Japonia, unde am descoperit o altă lume. Și nu pentru că ar fi tehnologizați peste măsură, ci pentru că din punct de vedere cultural sunt complet diferiți. Până să apuc să scriu pe blog toate articolele despre Japonia, vă las aici articolul pe care l-am scris pentru Tuktuk.ro.
Ceva ce am făcut cu mare drag anul acesta, dar care circumstanțial nu a avut popularitatea scontată, a fost o colaborare cu cafeneaua unei prietene pentru care am conceput un meniu scurt de două cafele și un cocktail ce mi-au purtat semnătura. A fost foarte plăcut să creez acest proiect și am fost tare mâhnită că nu s-a întâmplat așa cum speram eu.
Pe la sfârșitul anului trecut am constatat că aveam mulți urmăritori pe canalul de YouTube unde postam din ani în paști și am zis că este momentul să îl cresc. Și m-am pus serios pe făcut vlogging din toate destinațiile în care am fost. Și a început să crească și s-a dublat, după care s-a blocat. Iar vlogurile, în ciuda numărului mare de urmăritori, nu prea au vizualizări. Așa că dacă citiți aceste rânduri și nu v-ați abonat deja, vă rog eu să o faceți (și să vă uitați la vloguri, că sunt chiar mișto!), ca să nu mai fiu mâhnită și din cauza asta.
Pe celelalte surse de mâhnire despre care pot să vă spun, le târăsc cu mine din anii trecuți: nu am scris cartea pe care mi-o doream, nu am condus un monster truck și nici nu am ajuns la Burning Man. Poate că ar fi momentul să renunț și la aceste vise, acum în an de sfârșit de ciclu…
Cât despre la anul, îmi doresc o mare schimbare, pe care o plănuiesc de ceva vreme deja, îmi doresc să fiu sănătoasă și să îmi accelerez metabolismul, nu să se încetinească, așa cum are prostul obicei din cauza vârstei. Și un dram de noroc, să mi se alinieze și mie naibii odată planetele alea!
