Una din activitățile pe care e musai să le fac atunci când plec prin vacanțe îndepărtate, este de a participa la clase de gătit mâncare locală. Deci nu se putea să renunț la Bali Cooking School cu ocazia celei mai recente plecări ale mele.
Așa că într-o dimineață m-am trezit cu noaptea-n cap pentru a aștepta șoferul ce venea să mă ia de la hotel pentru a merge întâi la piața locală. Aici lecția a fost un pic așa, cam ca pentru tâmpiței, uite banana, uite mărul și uite tarabele de carne bâzâite de muște, despre care v-am spus cu o altă ocazie.
Apoi am plecat către școală. Mi-am ales de pe Trip Advisor cea mai bine cotată școală din Ubud. Mi-ar fi plăcut să merg la alta, care era însă prea departe, așa că am decis să rămân loco și să îmi cumpăr o carte de bucate scrisă de olandezul aclimatizat în Bali ce ținea cursurile la cealaltă școală.
Ajunsă în compound-ul unde se țineau cursurile, mi-am dat seama că este o adevărată industrie. Trei zone de gătit, care puteau să primească vreo 20 de cursanți, cu două ture de clase pe zi. Cei de după-amiază nu beneficiau, însă, și de vizita la piață. Nu pot să spun că m-a dat pe spate, totul era mult prea turistic/ comercial/ deomnstrativ. Partea bună a fost că am mâncat și eu cu acea ocazie mâncare balineză/ indoneziană, pentru că până atunci nu prea avusesem parte. Am constatat că e un mix de chestii, nu are o caracteristică definită. Împrumută aspecte și din bucătăria thai, și chineză, dar și occidentală. Și este cam dulce după gustul meu, siropul (home-made) din zahăr de palmier apare prin toate felurile de mâncare sărată.
Am început cursurile și mâncatul la Bali Cooking School cu o supă de ciuperci. Am învățat să pregătim sosul de bază galben, care se pune printr-o grămadă de feluri, ca un curry thailandez (green/ red curry), pe care apoi l-am folosit pentru puiul în curry de cocos, pentru frigăruile din carne de pui tocată, pentru salata de fasole și cocos și pentru peștele învelit în frunze de banan și fiert în aburi. În afară de acestea am mai pregătit faimoasa salată indoneziană Gado Gado și mâncarea pe care am primit-o cel mai des pe la mesele din Bali, Tempe Goreng, un tip de soia fermentată, prăjită și acompaniată de un sos de soia dulce… Desertul ni l-a pregătit proprietara școlii, și puteți vedea întregul proces în video, iar cantitățile le găsiți mai jos.
În concluzie, Bali Cooking School nu a fost cea mai cool școală sezonieră prin care am trecut, dar nu îmi pare rău că mi-am mai îmbogățit cunoștințele cu încă ceva.
Kolak Biu – ingrediente pentru 2 persoane
- 2 banane
- 2 linguri sirop de zahăr de palmier (îl găsiți la supermarketul asiatic din Dragonul Roșu sau pe site-urile de profil)
- 2 linguri smântână de cocos (un lapte de cocos mai gros)
- 1 frunză de pandan (nu o găsiți la noi, așa că poate fi înlocuită cu o păstaie de vanilie)
- 1 lingură amidon de porumb
- 1 vîrf de sare
- 2 căni de apă
- cocos ras pentru ornat
Prepararea o vedeți în filmuleț și dacă nu găsiți siropul de zahăr de palmier, există zahărul în sine care se fierbe în proporție 1:1 cu apă (adică 1 kg zahăr cu 1 litru de apă) pentru a obține siropul atât de utilizat în bucătăria indoneziană.
PS: Îmi cer din nou scuze pentru calitatea filmării, dar chiar nu e domeniul meu de expertiză. Așadar, fac un apel pe această cale, dacă e cineva care vrea să se afirme în această zonă, aici mă găsiți! :)
[…] PS: Aceasta este rețeta cu care am câștigat: frigarui de pui pe care le-am învățat la școala de cooking balineză. […]