MICUL UNIVERS INTERIOR

Acum mai bine de doisprezece ani îmi publicam primele două articole în revista Liceenii. Unul era despre ce se găseşte în geanta unei femei, unei fete. Pe vremea aia aveam o tolbă mare, cu multe buzunare, pe care rar o schimbam şi în care aveam aruncate de toate, pentru orice nevoie. De atunci s-au schimbat multe pentru că între-timp am făcut o pasiune pentru aceste accesorii şi numărul lor a sporit considerabil. Acum mi le schimb zilnic. Dimensiunile lor variază. Deci nu mai îmi permit să târăsc toată casa după mine. Constant în geantă am agenda, telefonul, şerveţelele uscate şi cele umede, leucoplastul pentru rănile provocate de pantofi şi portofelul. Adiţional, bineînţeles că mai aterizează şi alte chestii. Dar mă feresc să transport după mine cine ştie ce minunăţii, mai ales că sunt o fidelă utilizatoare a transportului în comun şi în ultima vreme a devenit chiar periculos. Ceea ce mă fascinează însă este cum pentru bărbaţi poşeta unei femei este parcă o pădure virgină. Nu are pune mâna în ea pentru nimic în lume. Şi tata şi mulţi alţi bărbaţi pe care i-am cunoscut, decât să îi pui să îţi umble în poşetă, mai bine îi pui să spele vase sau mai ştiu eu ce. Nu prea înţeleg această teamă mascată în politeţe de a umbla în geanta unei femei, mai ales dacă ea te trimite. Este cât se poate de logic că din moment ce te trimite acolo nu are cine ştie ce secrete sau chestii compromiţătoare ascunse înăuntru. Pentru mine, geanta mea este ca şi frigiderul, poate să se uite orice cunoscut în ea, fără să mă deranjeze. Şi asta în condiţiile în care eu sunt cam maniacă cu lucrurile mele. Doar că, pur şi simplu, nu consider interiorul poşetei ca fiind un spaţiu sacru.