Am reputaţia de a fi cârcotaşa şefă, mereu nemulţumită şi căreia nu-i place nimic. Ei bine, acest post este excepţia care întăreşte regula, pentru că, surprinzător, în ultimele zile am avut parte de chestii care mi-au plăcut.
Acum mai bine de o lună am fost la deschiderea restaurantului Illusions, un restaurant de fiţe situat pe Dacia, aproape de Casino Victoria. La lansare, ca la lansare. Aperitive bune. Decoraţia interioară nu mi-a plăcut (na, ca nu m-am putut abţine să nu fiu un pic cârcotaşă!), o amestecăruă de prea multe chestii. Dar, la plecare, am primit un voucher cadou pentru a reveni şi degusta mâncarea din meniu, de data asta. Aşa că aseară am scos mama din dotare la restaurant. Şi bine am făcut! Am avut super baftă şi ne-am strecurat printre ploi, aşa că am stat pe terasă, într-un fel de baldachin, adică o masă înconjurată de perdeluţe. Atmosfera era discretă, plăcută, liniştită. Preţurti mari, dar asta ştiam deja. Însă mâncarea şi serviciul fac toţi banii. Ceea ce îmi place foarte mult când merg să mănânc în oraş şi chiar şi atunci când prepar eu mâncarea pentru cineva, este atenţia pentru detaliu, iar prezentarea felurilor de la Illusions m-a dat pe spate. Gustul, combinaţia de elemente (eu am mâncat de exemplu ton în crustă de susan) sunt minunate. Şi serviciul este excelent. Chelnerul este mereu la dispoziţia ta, nu aştepţi cu anii până îţi vine mâncarea, iar patronul, un grec simpatic pe care l-am cunoscut la lansare, e un titirez care stă mereu cu ochii în patru. Specificul restaurantului este fusion, având un bucătar român care îmi amintesc că a prestat într-o vreme la Howard Johnson, dar la lansare susţineau că vor să aducă periodic chef-i internaţionali care să prepare mâncăruri cu semnătură proprie.
Tot ieri am fost la un alt restaurant, unul cu specific japonez, de data asta. Este vorba de Maiko, situat în apropierea Satului Francez. Aici am ajuns la o lansare de cosmetice de lux japoneze, Menard, aduse în România de Elysee Concept, un boutique de parfumuri exclusiviste situat în Piaţa Lahovari. De data asta, ceea ce m-a impresionat a fost tocmai designul localului. Un spaţiu imens, frumos decorat, cu bazin în care mişună choi fish. Sushi-ul e mai bun la Zen Sushi, dar am întâlnit nişte variaţiuni foarte interesante aici şi restul aperitivelor au fost excelente. Şi servirea, la fel. Nu ştiu cum stă treaba cu preţurile pentru că nu am văzut niciun meniu, dar mi-am propus să revin acolo şi în calitate de simplu client, aşa că poate voi reveni cu informaţii.
Iar miercuri seară am fost la petrecerea Esquire & Dunhill. La colţul străzii m-a prins o ploaie torenţială şi am ajuns la petrecere foarte porno, cum zicea o colegă de-a mea. Locaţia a fost una surprinzătoare. Mereu îmi plac ideile creative în ceea ce priveşte desfăşurarea unui eveniment. Petrecerea s-a ţinut pe terasa unei clădiri de birouri un pic neterminate. Nu a fost prea multă lume, probabil speriată de vremea ciufută de afară, dar a fost exact suficientă cât să fie atmosferă. O atmosferă chill, cu o muzică interesantă marca Bond. Formaţia, nu filmul. A fost un eveniment de socializare, în care lumea a mâncat sushi şi a băut cocktailuri. Iar nordul Bucureştiului privit de sus, pe înserate, este sublim…
Carcotasa, carcotasa, da' unde-i articolul despre aia cu bautura de la munte? Cel pe care l-a posteriorizat Zoso pentru eternitate.