Cine a mai aterizat pe aici din când în când, știe că îmi place arta. Nu sunt o fanatică, nu sunt o expertă, dar am momentele mele în care simt nevoia să mă afund un pic în lucruri mai puțin concrete și cotidiene. Și atunci arta, mai ales cea contemporană, este un bun remediu. Deci nu mă poate acuza nimeni că scriu acest articol despre Cumințenia Pământului dintr-o ignoranță totală.
OK, nu totală, dar probabil că e parțială. Ignoranța. Pentru că nu văd sensul aceste tevaturi în jurul statuetei lui Brâncuși. Nu sunt eu mare fană a sculptorului, dar îi înțeleg valoarea culturală pentru patrimoniul național și mondial. Asta da, pot să înțeleg. Restul mă depășește.
Am văzut zilele trecute un clip publicitar, extrem de lung și foarte bine făcut, care îndemna românii să dea bani pentru statuetă. Mai văzusem și mai demult un alt clip în care diverse personalități ne îndemnau să donăm. Pe guvern se împrăștie cu îndârjire un banner imens cu același scop. Acum, stau eu și mă gândesc: oare chestiile astea nu au costat bani? Adică să faci niște scurt-metraje practic, mai știu și eu că nu sunt tocmai ieftine. Plus spațiul publicitar la televiziunile comerciale. Deci dacă autoritățile nu mai dorm noaptea că nu e Cumințenia Pământului acasă, de ce mama naibii aruncă zeci de mii de euro pe reclame când ar putea să îi pună în conturile alea de donații pe care le promovează asiduu?
Ca să nu mai spun că încerc să văd dincolo de venirea acasă a fiicei rătăcitoare. OK, avem o statuetă pe care o expunem într-un muzeu. O să ne aducă asta mai mulți turiști și deci mai mulți bani la economia națională și un renume mai mare? Mă îndoiesc! Nu e vreo Monalisa pentru care pasionații din toată lumea să își bookuiască vacanțe speciale la București. Acesta fiind doar un aspect, ca să nu mai intru în cele sociale legate de spitale, școli, drumuri și alte chestii din astea elementare pentru care cică nu există bani la buget. Dar nu, pe ei îi fute grija să pună o sculptură sub un cub de sticlă! Mi se pare că e fix cu o muiere nespălată, ne-epilată, neîngrijită, care își toarnă juma de sticlă de colonie pe ea și își pune rochia de paiete direct venită de la câmp ca să se ducă la o sindrofie. Nu suntem mult departe de această imagine…
Sursa foto: cariereonline.ro