Probabil că v-ați prins că, așa cum Ilie Năstase declara anul trecut că este în anul lui erotic, așa sunt și eu acum în anul meu culinar. Nu știu dacă va fi o perioadă mai lungă, dar știu că acum nu aș face decât să studiez și să scriu despre acest domeniu care, pe măsură ce îl descopăr, mi se pare tot mai complex și mai fascinant. Iar la asta a contribuit și serialul Chef’s Table.
Picată și eu ca din Lună, m-am trezit în vara asta că aflu despre serial, deși el e de anul trecut, cu o continuare anul ăsta și, cu speranțe de viitor, din ce am observat. Așadar uite-te cum aflu și eu despre seria documentară făcută de Netflix cu povești ale unor chefi ce scriu istorie gastronomică. Episoadele de aproximativ 45 de minute sunt perfecte. Nu le lipsește nimic. Sunt exact de lungimea potrivită, au o imagine și un montaj excelente, o muzică impecabil aleasă și extrem de bine construite ca desfășurare. Singura mea problemă este că sunt prea puține. Fiecare din cele două serii apărute până acum are doar șase episoade.
Un episod este povestea câte unui chef celebru în această lume, nu neapărat entertainer cu show-uri tv sau scriitor de cărți de specialitate, ci oameni ale căror existențe se învârt în jurul farfuriilor pe care le creează și care și-au câștigat astfel renumele. Știu că într-o zi o să am și eu privilegiul să le savurez preparatele, dar până atunci mă hrănesc cu imaginile și poveștile lor. Pentru că nu sunt doar niște bucătari, sunt adevărați filozofi ai ingredientelor și artiști ai formelor și texturilor, dar mai ales curajoși temerari care au crezut în visul lor. Cred că am avea multe de învățat de la ei!
Și uitându-mă la fiecare episod, dincolo de tot ce am spus mai sus, am mai rămas cu câteva vorbe. Mi le-am notat în treacăt și la momentul respectiv nu am avut inspirația să îmi notez și care din chefi le-a zis, dar ăsta poate că este și un îndemn pentru voi să vedeți episoadele sau, dacă insistați, mă mai uit eu o dată și fac update-ul necesar.
Ce m-a marcat în Chef’s Table
Bucătăria este multă muncă fizică și atrage oameni care sunt înclinați spre abuz, care vor mereu să își împingă limitele.
***
Când tratezi natura bine, ea te răsplătește cu hrană gustoasă.
***
O bucătărie tradițională poate să nu moară decât dacă o lași să se adapteze.
***
În spatele fiecărui fel de mâncare este moartea și noi doar închidem ochii la asta.
***
Nu servesc mâncare, ci ating ceva din interiorul tău, îți trezesc amintiri și emoții și, dacă am reușit asta, știu că am făcut ce trebuie. – spunea Dominique Crenn