Nu voiam să mă plâng, să vă împărtăşesc şi vouă din problemele mele, dar trebuie să vă dau o explicaţie pentru lipsa mea de postări din ultimele zile: iar sunt în pană de idei. Adică aş mai avea nişte idei pentru posturi profunde, dar am cam agitat spiritele în ultimele zile, aşa că aveam chef de ceva mai flu-flu, mai funny. Aşa, lejer, de weekend. Dar mă chinui de câteva zile să găsesc un subiect drăguţ, care să îmi placă mie în primul rând, dar să vă placă şi vouă. Sunt virozată şi cred că micii trepăduşi din gât au urcat şi către zona creativităţii din creier (că nu mai ştiu care e aia – vezi, dacă în timp ce învăţam la neuro, făceam şi prostii…) şi au blocat-o temporar.
Plus că entuziasmul cu care începusem săptămâna mi-a fost retezat de un telefon de marţi seara şi m-am cam demoralizat.
Dar mă bucur că măcar mi-am făcut o nouă amică online. Uite, despre asta aş putea să vorbesc! Despre faptul că nu cred în relaţiile dezvoltate online. Referindu-mă aici la relaţii amoroase. A, când cunoşti pe cineva în prealabil şi cea mai mare parte a comunicării se desfăşoară via mess, dar nu numai, atunci e ok. Pentru faza de început. Dar nu am avut niciodată încredere în a porni o relaţie cu un bărbat pe care l-am întâlnit în spatele unui id sau al unui avatar. Cu tipele, însă, am altă abordare. Şi asta pentru că am ajuns în contact cu ele pentru că mie îmi plăcea munca lor online, pentru că lor le plăcea blogul meu sau pentru că ne plăceam reciproc. Pe Diana, de exemplu, o ştiam din presă şi m-am bucurat când am văzut-o la sală la Cori. După care am început o discuţie via messul de facebook şi am constatat că ne placem reciproc. Cu bărbaţii, totuşi, nu am aceeaşi uşurinţă. Nu atunci când se pune problema de implicare relaţională. Mi-e frică. Recunosc. Ştiu cazuri care, deşi nu au ajuns la adânci bătrâneţi încă, au trăit fericiţi cel puţin până în momentul ăsta, chiar dacă s-au cunoscut pe un site de dating, de exemplu. Dar tot aşa, ştiu cazuri în care unul din ei s-a dovedit a fi cel puţin psihopat, duplicitar sau foarte căsătorit. Evident că riscurile astea apar şi când îl cunoşti la club, la sală sau chiar şi prin intermediul unui amic comun, dar parcă e altceva. Sau poate sunt eu de modă veche…
Daaa… :), numai „de moda veche” nu esti tu… ;)
Mie imi place sa contrazic opinia generala.
Plus ca sunt un pic obsedat sexual, de fapt un pic mai mult.
De ce? Pentru ca sunt barbat, de aia :D
1. Si ce-i rau in a agita spiritele? Asa ies discutiile interesante :)
2. Hmm, ce-i cu telefonul ala?
3. This again?
Eu si Andra (er, nu tu lol) am putut fi bine-mersi impreuna 3 ani (si locui impreuna aproape 2) dupa ce ne-am cunoscut on-line… Si dupa aia ea s-a putut casatori cu alt tip cunoscut tot on-line, leaving me dead in every way but the strictly physical eversince (si a trecut deja mai mult timp decat a durat relatia), dar asta n-are nicio legatura cu modul in care ne-am cunoscut initial.
De fapt, cu 2 exceptii (si una dintre ele a fost ca urmare a unei situatii mult mai ciudate si potential riscante decat cunoscutul pe net), toate persoanele de care am ajuns sa ma simt vreodata chiar apropiat au fost cunoscute pe net. Si doar pe una din respectivele persoane cunoscute pe net am intalnit-o si „in real life” dupa aia.
As putea spune ca o parte proasta in cazul prieteniilor (dar nu si daca-i mai mult, cel putin daca chiar e mai mult si nu-i doar o „teapa”) care-s strict pe net e ca sooner or later intr-un fel sau altul se pierde legatura. Dar cum asta mi s-a intamplat si cu cele 2 persoane cunoscute „in real life”, nu prea vad diferenta…
Altfel, netul face sa fie mai usor sa fii cine esti de fapt, sa te comporti asa cum ai vrea sa te comporti. Asta inseamna ca-i mai usor atat sa „trisezi” cat si sa fii sincer si sa te implici cu adevarat. Depinde de om, si cum majoritatea oamenilor sunt rotten to the core, asta e, n-ai ce face.
Ma rog, multe de spus (iarasi… ma stii pe mine sa zic ceva pe scurt? :p). Oricum, cand e vorba de relatii afective, in general nu gasesti persoanele potrivite daca le cauti. Te gasesc ele pe tine, in their own time (care de obicei e unul foarte nepotrivit pt. tine).
Viata noasta s-a mutat in mediul online, in mare parte.
De ce nu s-ar muta si agatatul tot in online?
Nu cred ca este mare diferenta in procentul de minciuni spuse in online fata de cele spuse fata in fata, pentru a face impresie mai buna.
super bune comentariile, nush ce sa mai adaug :D . in mare parte sunt de acord cu ce a scris cavalary. am putea discuta foarte mult pe tema asta, majoritatea persoanelor cunoscute on-line sunt foarte ok , atat cat am putut sa le cunosc si pastrez legatura de mult timp. un lucru e clar, indiferent cum ajungi sa cunosti pe cineva on-line sau face-to-face raman aceleasi 2 posibilitati : sa iei o mare teapa sau sa iti faci un prieten(amic) in ceea ce priveste o relatie mai profunda e destul de greu . e foarte greu sa iti dai seama ce fel de om este cel cu care vb pe mess pentru k asa cum zice cavalary pe mess se poate minti (trisa) cu mare usurinta. eu personal dak nu privesc in ochi persoana cu care vb nu sunt increzator deloc. moral ne degradam pe zi ce trece tot mai mult si este imposibil sa mentii increderea la cotele normale (care or fi alea ? )