profunde

ŞPAGĂ, BACŞIŞ SAU ATENŢIE

Vorbeam azi cu o prietenă care a făcut înţeleapta alegere de a pleca să trăiască în ţările calde. De fapt e o ţară chiar foarte fierbinte din cauza exploziilor din zonă. Stă în Israel, dar în partea de nord, unde e linişte. Mă rog, nu asta e important, ci faptul că ea e cosmeticiană şi tocmai s-a angajat. Dar ştia dinainte că acolo adio şpagă. La Bucureşti trăia regeşte din ce primea. Acolo, zero. Israelienii nu lasă bacşiş la nimic. Da, o să spuneţi „evreii sunt zgârciţi”. Aşa o fi. Habar nu am. Cred că este, mai curând, un arhetip naţional, ceva implementat în inconştientul lor colectiv de multă vreme. Şi, pe bună dreptate. Am lucrat ca şi chelnăriţă şi la noi şi în Spania. Mă bucuram la bacşiş. În Tenerife nu prea era cazul, că abia de făceam vreo 5 euro pe săptămână. Dar în România e ştiut: chelnării au salarii mici că oricum le dai bacşiş. Obicei care, deşi am profitat de el, nu îl înţeleg. Evident că las şi eu acolo, de bun simţ, 10%, care poate să tindă spre 0 dacă bătaia de joc a fost mare din partea individului care m-a servit. La taxi am altă boală: dacă şoferul se apucă să fumeze, mai ales fără să îmi ceară permisiunea, nu îi las nimic. Nu o să îi cer monede, dar dacă face 18,8 lei, îi las 19. Nu 20. Am impresia că în România parvenitismul, dorinţa de a epata a creat un obicei oribil: cei din domeniul serviciilor se aşteaptă la nişte şpăgi imense pentru că au fost pervertiţi de parveniţi care nu realizează valoarea banului. Ştiu că e un cerc vicios: patronul dă salariu mic pentru că ştie că omul primeşte şpagă şi clientul lasă bacşiş pentru că ştie că omul are salariu mic. Dar nu e normal. Acel personal este acolo ca să te servească pe tine. Ăsta e jobul lui. El l-a ales, de regulă. Chiar şi forţat de înprejurări, la un moment dat a făcut alegerile care l-au dus în acel post. De ce ar trebui noi să îl plătim în plus? Ce, omul când se duce la chioşc să cumpere un FHM lasă un leu în plus pentru Andra, aşa că e ea drăguţă? Nu!
Acest articol comentează o tumoră malignă a societăţii care, eviedent, ar trebui extripată, dar nimeni nu se bagă să o opereze pentru că e prea periculos. Chiar dacă nu sunt de acord cu o astfel de practică, nu o să mă pun de-a curmezişul pentru că îmi este practic imposibil să mă lupt cu valul. Aşa că voi continua să îngroş rândurile practicanţilor acestui sport. Evident, cu limite, ca să nu fac febră musculară!

4 Comments

  • Pai mai bine hai sa facem un grup de lupta impotriva spagilor, bacsisurilor si atentiilor.
    Taximetristii ma enerveaza de numa-numa, cita vreme benzina a fost ieftina ei au tot scumpit, majoritatea sunt niste specimene infecte, si eu, cit nu-i sufar, tot le las mereu cite ceva.
    Un coleg de-al meu adunase si trasese o linie, ca, pe luna, la taximetristi, chioscuri, bere, pizza boy, alea alea, lasa pe luna cam 200 RON, si atunci stai sa te intrebi. Chiar asa e normal oare?

  • sa stii ca de fiecare data cand imi cumparam fhm-ul inainte lasam chiar mai mult de 1 ron ( special pt. andra ) :P . acum dupa ce am citit nu mai las absolut nimic, voi sta in fata valului incercand sa il opresc in speranta k voi muri inecat :D. nu este periculo sa opereze aceasta tumora, practic este imposibil dar nu e imposibil sa ne luptam cu valul, e doar sinucidere. dak ar fi asta singura tumora din Romania , ce bine ar fi :((((( pacat k sunt prea multe si noi suntem deja in moarte clinica fara sa stim asta.

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close