Da, știm, the 30s are the new 20s… Femeia la 30 de ani este în floarea vârstei, coaptă și numai bună… Păi poate că așa este, însă femeia de 30+ trebuie să se străduiască mult mai mult. La 30 încă e bine, carnea încă mai stă binișor pe tine, dar deserturile pantagruelice din urmă cu 10 ani ar cam trebui date uitării. Primele riduri încep să apară și te gândești că poate ar fi cazul să o calci pe urmele fetelor de 20 și ceva de ani care deja sunt clientele injecțiilor cu botox. Genunchii încep să doară, nopțile pierdute se simt mai abitir ca în urmă cu câțiva ani, și lista continuă. Dar da, suntem mai înțelepte, mai viteze și… mai relaxate cu bărbații. Sau, cel puțin, eu sunt așa. Clar sunt mai relaxată! Dar sunt și mai grijulie. Iar asta se traduce printr-un întreg arsenal.
Am realizat într-o zi câte chestii fac în speranța de a-mi păstra forma cât de cât. Iar eu sunt relaxată, dupa cum spuneam… (Bine, mă refeream la altceva, but anyway) Arsenalul meu contra îmbătrânirii este totuși mic. Însă problema mea principală e că nu reușesc să hipnotizez pe nimeni care să-mi furnizeze o informație crucială: unde mama naibii este localizat izvorul tinereții fără bătrânețe. Atât. Ăla al vieții fără de moarte nu mă interesează. Ar fi prea plictisitor!
Până atunci (PS: ofer recompensă ghidului către izvor!), fac și eu ce pot. Iar asta înseamnă hidratare, antioxidare, prevenție… Și asta doar așa, o mică parte din tot ceea ce spun cercetătorii britanici că ar trebui să facem pentru a ajunge la final ca scoși din țiplă. Asta îmi aduce aminte de bancul ăla cu diferența dintre cadavrul de nefumător și cel de fumător… Primul e mai sănătos… Așa cum o să fiu și eu după tot ritualul antiaging.
Iar asta înseamnă că îmi încep ziua cu cremă hidratantă de față și de ochi. Apoi beau un pahar de apă cu zeamă de lămâie, pe stomacul gol. Cică ajută la alcalinizarea mediului intern. Chestie care, se pare, te ajută să fii mai sănătos. Pe parcursul zilei iau suplimente pentru articulații (mă știu cu antecedente în familie, plus genunchii mei care încep să-și ceară partea), suplimente de minerale pe care le pierd prin transpirația de la sală, vitamina C pentru toate chestiile pentru care e ea bună (se pare ca e un fel de vacă ce ne dă nouă lapte, brânză, lână, carne, ouă) și mai beau și un ceai verde antioxidant. Bineînțeles, asta când nu uit să iau pastilele sau să beau ceaiul… Hmmm… Oare ar trebui să mai adaug în poză și ceva suplimente pe bază de lecitină? Și tot din poză lipsește (pentru că am uitat să-l pun, evident!) abonamentul de la sală. Unde mă duc des, chiar foarte des, ar spune unii, ca să îmi mențin tonusul muscular, tensiunea arterială și fundul în proporții decente. Seara o închei cu creme peste tot, plus ser de față (care, zic specialiștii, e mai concentrat decât crema și face minuni – dar câți ani am eu ca să mai cred în minuni?!). Tot prin poză e și un scrub de față. Cică îndepărtează stratul de celule moarte și lasă pielea să respire și să pătrundă mai bine cremele. Complicat. Parol!
Dar altfel, viața la 30+ parcă e drăguță…
Da da, si eu urmaresc cu uimire cum etajera din baie devine tot mai mica, in timp ce increderea in sine ramane doar constanta, nici urma de crestere. Dar in seara asta o sa beau pentru noul 20, niste vin rosu, ca tot era vorba de antioxidanti :)